Sfântul Ştefan

26 decembrie 2009: „Sfântul Ştefan”

(Pentru copii)

Lectura: Fapte 6,8-10 / Evanghelia: Mt 10,17-22 (numai versetele 17-19)

Cine era Ştefan?

Era un iudeu vorbitor de limbă greacă şi aparţinea comunităţii creştine din Ierusalim întemeiată de apostoli. Pe lângă creştinii vorbitori de aramaică existau şi vorbitori de limbă greacă. Ei veneau ca şi pelerini şi rămâneau mulţi. Dacă mureau bărbaţii, văduvele lor trebuiau ajutate. Era datoria apostolilor să se îngrijească de acest lucru. Întrucât comunitatea creştea, repede aveau nevoie de sprijin. Aşa au ales din rândurile lor şapte bărbaţi care au fost hirotoniţi de apostoli diaconi.

Acestora le aparţinea Ştefan. Era tânăr şi entuziasmat de mesajul lui Isus, „plin de Duh” (Fapte 7,55). Şi-a luat misiunea în serios şi se îngrijea de împărţirea corecta a donaţiilor pentru cei săraci şi potolea certurile şi instaura pacea.

Ştefan avea duşmani

În scurt timp, Ştefan primi învoire de la apostoli să predice iudeilor greci evanghelia în limba lor. În predicile sale găsea cuvinte potrivite şi putea să convingă pe oameni că merită să creadă. Aşa a început să aducă lui Petru candidaţi la botez. El făcea mult bine şi vindeca pe cei bolnavi. Învăţătorii iudei au început să fie atenţi. Întrucât vorbea greceşte, nu-l puteau controla. Succesele lui îi făceau neîncrezători şi invidioşi. Au început să aţâţe lumea împotriva lui şi au găsit martori mincinoşi; a fost arestat şi adus în faţa consiliului suprem. Fiind plini de ură, l-au ucis cu pietre.

Ştefan a fost primul creştin care a murit pentru credinţa sa. Unul dintre duşmanii lui era Saul, care mai târziu a devenit Paul.

Crucea în faţa ochilor

Ca şi Ştefan au murit atunci şi în toate timpurile mulţi oameni din cauza persecutării lor. Chiar şi în timpurile noastre sunt ucişi creştini din cauza credinţei lor. Ziarele şi TV-ul ne relatează despre aceasta. Evanghelia ne arată că Isus era conştient ce grea este propovăduirea credinţei de către ucenici. De aceea el spunea să fie vigilenţi, asigurându-i de sprijinul său.

Viaţa şi moartea sfântului Ştefan ne aminteşte că viaţa lui Isus începe de le iesle până la cruce. Cunosc o icoană în care se poate vedea pe partea de jos un staul cu o iesle şi un drum spre deal pe care se află trei cruci. Acest tablou îl arată pe Isus dintr-o privire. De altfel şi noi privim spre cruce. Chiar dacă ieslea noastră este aşa de frumoasă şi pe care o iubim, ea nu stă pe altar. Pe altar avem crucea.

„Drumul aducător de mântuire” al lui Isus

De Crăciun se potriveşte să ne gândim la drumul „aducător de mântuire” al lui Isus. Sigur că avem greutăţi în viaţa noastră ca şi ceilalţi semeni. Totuşi aşa cum sfântul Ştefan a fost însoţit şi întărit în suferinţă, putem fi siguri că Isus ne însoţeşte când ne merge bine şi atunci când ne apasă ceva. Putem fi siguri că cu ajutorul său putem trecem peste greutăţi. În zilele frumoase vrem să fim recunoscători şi să căutăm să însufleţim pe alţii cu bucuria de crăciun.

Rugăciunea credincioşilor

Să ne rugăm împreună lui Isus a cărui naştere o sărbătorim:

-   Dăruieşte creştinilor putere atunci când sunt prigoniţi pentru credinţă...

-   Ajută-i pe cei puternici să lucreze în dreptate şi pace...

-   Fii alături de acei oameni care suferă de violenţă şi război...

-   Dăruieşte celor trişti din comunitatea noastră oameni care să-i încurajeze...