Duminica a patra din Advent – Anul C

Duminica a patra din Advent – Anul C

(Pentru copii)

Cateheză: Maria în drum spre slujirea iubirii

(Luca 1,39-45)

Scopul catehezei: Copiii să recunoască faptul că nu numai Maria, ci fiecare dintre noi poate deveni o persoană a istoriei mântuirii. Fiind sora noastră cea mai mare, ea îl aduce oamenilor pe Isus.

Maria porneşte la drum

Acest lucru se poate întâmpla şi azi: o rudă ne sună şi ne cheamă să mergem la ea. Ne urcăm în maşină şi nici măcar în două ore suntem acolo. Nu ştim cum a aflat Maria că Elisabeta ruda ei are nevoie de ajutorul ei. În schimb, ştim că drumul parcurs are o lungime de aproape 150 km. Asta înseamnă că Maria a avut nevoie cel puţin o săptămână. O săptămână pe jos timp în care Maria aude, vede şi trăieşte evenimente care înseamnă mult pentru o femeie tânără în acea epocă. Nu a refuzat să meargă pe străzile pietroase: soldaţii romani eliberau străzile fără scrupule când era vorba de demnitari; ei se uitau de sus, de pe cai, la sărmanii pietoni; toţi se temeau de brutalitate şi tâlhărie pentru că nu erau înarmaţi.

Ea merse în casa lui Zaharia şi o salută pe Elisabeta

În sfârşit, ea poate să părăsească strada, ea a ajuns la capăt. Oare la ce s-a gândit pe drum? Sigur că a avut mult timp să gândească, să mediteze chiar şi despre ceea ce a promis lui Dumnezeu. Şi acum o îmbrăţişează pe Elisabeta. Îmbrăţişarea este un semn deosebit al simpatiei. Acest gest este făcut de două femei deosebite: tânăra fată Maria care aşteaptă un copil despre care îngerul a zis că va fi fiul lui Dumnezeu; şi Elisabeta care în traducere înseamnă Dumnezeu este belşug – şi pe care el totuşi decenii întregi a lăsat-o să fie neroditoare. Cine ştie câte lacrimi de bucurie nu s-au vărsat în acele momente mai ales că absenţa copiilor într-o familie era considerată ca o pedeapsă de la Dumnezeu? Şi pe deasupra ea era şi femeie de preot. Pe când ei încetaseră să mai spere, iată că ea rămâne însărcinată la o vârstă în care alte femei deja îşi legănau nepoţii.

„Binecuvântată eşti mai multe decât celelalte femei”

Ceea ce se întâmplă acum este mişcător: cea care era mai în vârstă o preamăreşte pe cea tânără: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău”. Elisabeta care avea deja experienţa vieţii, care a simţit vecinătatea lui Dumnezeu îşi dă seama că această rudă a ei poartă în trupul ei pe Stăpânul lumii.

Fericită că a crezut

„Fericită este aceea a crezut că s-a împlinit ceea ce i-a spus Domnul”. Încă odată se bucură Elisabeta de încrederea rudei sale. Această încredere ar trebui s-o avem şi noi. Maria, sora noastră mai mare în credinţă, a devenit exemplu pentru toţi. La propunerea îngerului ea nu a întrebat ce primeşte în schimb pentru aceasta. Ea nu s-a lăsat mult rugată. Ea s-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu.

Şi cum este când Dumnezeu cheamă astăzi? Şi cu tine are un plan! Trebuie numai să-l descoperi. El este cel care nu e indiferent faţă de oameni.

Ce vrea să ne spună Domnul?

Dumnezeu nu trimite Iulianei şi lui Ştefan nici un înger aşa cum a făcut cu Fecioara Maria sau poate totuşi. Căci trimişii lui Dumnezeu nu au aripi ei seamănă ca oamenii, ei se numesc Anişoara sau Gheorghiţă, doamna sau domnul Bişog. Dar toţi aceştia au un mesaj şi acest mesaj este pentru anumite persoane. Problema este că de multe ori aceste mesaje se izbesc de urechi surde sau de inimi foarte obosite. De aceea, trebuie să ne controlăm dacă auzim şi vedem bine. Mesajul acestei duminici: Dumnezeu ne cheamă să fim lumină pentru ca prin noi lumea să devină mai luminoasă, mai prietenoasă şi mai călduroasă.