luni, 21 decembrie 2009

Sfânta Familie – Anul C

Sfânta Familie – Anul C
(Pentru copii)
Crăciunul l-am trecut cu bine, dar...


Predica
Evanghelia: Luca 2,41-52
Ei cum aţi petrecut Crăciunul?... Care a fost atmosfera?... Se spune că această sărbătoare este o sărbătoare a păcii şi a familiei. Din păcate, constatăm că de vreo două săptămâni ziarele ne dau sfaturi cum putem evita conflictele în familie fără a ne bate capul prea tare
Biserica ne invită să privim la Sfânta Familie. Să ne închipuim cum le-a mers: copilul Isus dispare fără să spună nimic părinţilor. Maria şi Iosif îşi dau seama de aceasta mai târziu, după o zi. Oare este acest un comportament exemplar?
Mai departe: după ce îl găsesc, Maria îl ia la întrebări. În schimb, Isus dă un răspuns un răspuns puţin arogant. Şi totuşi aceasta este Sfânta Familie!
Atunci când Luca scria acest episod el a voit să spună ceva despre Isus. El a voit să le povestească faptul că Isus era un om neobişnuit, unul care, chiar fiind copil, poseda calităţi deosebite. E sigur că Luca nu a voit să-l prezinte drept consilier familial. Şi totuşi el a făcut-o. El a povestit prin acest episod despre pruncul de 12 ani care a crescut într-o familie.

Atunci când copiii nu mai pot fi copii
Pentru ca să înţelegeţi mai bine aş vrea să vă amintesc de Michael Jackson care a murit nu de mult. Michael era un copil minune. Deja ca băiat a dansat şi cântat aşa de bine încât toată lumea era mirată şi parca vrăjită de el. Şi pentru ca era aşa de bun mulţi oameni au câştigat bani mulţi de pe urma lui. Înainte de toate tatăl lui. Mai târziu povestea el într-un interviu televizat cât suferit el din cauza aceasta.
Cam aşa se întâmplă cu copiii-minune. Ei au un talent deosebit care poate fi comercializat şi care astfel devin prizonierii lumii în care nu mai există locuri de joacă şi nici găleţi de nisip. Ei sunt prinşi în lumea adulţilor, în lumea banului în care se face totul pentru a câştiga cât mai mult. Iar asta poate fi îngrozitor de greu!
Închipuiţi-vă că Isus ar fi avut asemenea părinţi. Şi încă faptul că ar fi avut televizor. O Doamne, nici nu vreau să mă gândesc la aşa ceva!
Din fericire, Isus nu a avut asemenea părinţi. Maria şi Iosif nu s-au gândit la ce şcoală să-l dea pentru talentul lui Isus de a vorbi.
Isus nu a avut părinţi care toată ziua erau lângă el şi-l păzeau: fii atent să nu cazi! Ţi-ai mâncat mărul? Nu ai vrea sa bei ceva? Nu-ţi murdări pantalonii! Nu te-ai pieptănat. Ai grijă, foarfecele este ascuţit nu cumva să te tai!
Isus a avut părinţi care s-au gândit la el foarte des, dar nu întotdeauna. Poate că Maria şi Iosif aveau de discutat ceva important.

A fi sfânt nu e o notă ca la şcoală
Isus nu avea părinţi care credeau că ei ar fi singurii care se poarta bine şi corect cu el. Părinţi care sunt de părere că trebuie să explice educatoarelor, învăţătorilor cum se comportă ei cu el. El avea părinţi care credeau că el este la rude sau prieteni şi de aceea nu-şi făceau griji.
Deci Isus avea părinţi normali, el crescut într-o familie absolut normală. Şi acum în ce constă sfinţenia?
Totul!!! A fi sfânt nu înseamnă notă pe care o primeşti la şcoală. A fi sfânt nu înseamnă: Excelent cu plus! A fi sfânt înseamnă a fi iubit de Dumnezeu şi a-l iubi pe Dumnezeu. La Crăciun am sărbătorit naşterea lui Isus. Dumnezeu a devenit om şi a crescut într-o familie. Dumnezeu şi-a încredinţat Fiul unei familii. O familie înseamnă în bună măsură o ocazie sfântă. E vorba nu numai de familia din Nazaret. Sărbătoarea de azi include toate familiile chiar şi pe ale voastre!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu