Almanahul familiei creştine (XIV). A trăi împreună cu copii

XIV. A trăi împreună cu copii

“Să ne sculăm fără a trezi pe nimeni... a descoperi lumea din nou”

Copilul porneşte în călătorie de explorare: câte lucruri nu sunt de văzut! Lumea celor mari este pestriţă şi tulburătoare, şi copilul este ca un Cristofor Columb care trebuie să o descopere. Cât priveşte distracţia, este, într-adevăr, o muncă serioasă pentru educatori. Copiii sunt câteodată destul de pretenţioşi.

“Dacă tata este cu mine,

totul are un nume,

pasărea, pomul şi floarea.

Dacă tata este cu mine

pământul nu mai este mut.

Vine noaptea, vine întunericul,

tata îmi arată stelele.

El ştie cum trăiesc oamenii,

ştie ce este drept şi ce e nedrept,

şi-mi spune ce să fac”.

Josef Guggenmos

A primi un frăţior sau o surioară joacă un mare rol pentru copii de aceasta vârstă. Aceasta mai înseamnă şi concurenţă. Cel mai vârstnic copil se simte neglijat. Motivul este gelozia, pentru că nu mai este în centrul atenţiei. Câteodată va încerca să “fure” timpul părinţilor, în sensul că se va purta ca un copilaş... În această situaţie este important să lămurim copilul de ce mama şi tata au nevoie de mai mult timp pentru ca să îmbrace, să hrănească copilul cel mic. “Uite aşa am făcut şi cu tine când erai mic foarte mic”. A trăi şi a creşte cu fraţi sau surori oferă multe posibilităţi pentru dezvoltarea copiilor.

Este interesant dacă mai mulţi copii vin cu propriile idei când se joacă.

Este important să ţinem seama de ceilalţi copii şi de slăbiciunile lor şi mai ales să-i ajutăm.

Dacă se iscă vreo ceartă, trebuie să vorbim despre aceasta şi să căutăm o soluţie.

O situaţie dureroasă e atunci când în familie se naşte un copil cu handicap. Pentru aceste situaţii sunt instituţii specializate. De multe ori părinţilor nu le rămâne decât încrederea în Dumnezeu aşa de frumos exprimată în această rugăciune:

“Doamne Isuse Cristoase, noi avem un copil cu probleme deosebite. Pentru noi este, în ciuda iubirii pe care o avem, şi o greutate pentru familia noastră. Doamne, tu care ai avut o iubire nespusă pentru bolnavi şi cei nevoiaşi şi nu ai neglijat nici pe cei sănătoşi. Fereşte-ne de pericolul uitării bucuriei de a trăi. Rămâi cu noi şi dă-ne duhul tău care să ne umple de încredere în mijlocul atâtor greutăţi ca să putem merge pe drumul iubirii nemărginite”.

Fiecare an există ocazii de a vorbi despre familie, despre copii. Pe lângă sfânta Familie, prima duminică după Crăciun, mai avem ziua de 8 martie şi 1 iunie, mai ales în estul Europei şi, în chip deosebit, a doua duminică din luna mai, ziua Mamei.

Copiii nu vor să se joace numai singuri; ei vor ca şi părinţii să se joace cu ei şi să le acorde timp. Timp pentru joacă şi cântec, timp de gingăşie, timp pentru a se juca de-a v-aţi ascunselea, timp de a citit poveşti, de a face ceva cu jucării etc. Din păcate, acest timp trece prea repede...

Sărbătorile deosebite, ca Paştele şi Crăciunul, ziua onomastică sau de naştere, antrenează cu sine şi pe copii care se ocupă deosebit în aceste zile, bucurându-se şi trăind din plin aceste sărbători. De părinţi depinde succesul bucuriei copiilor.

Almanahul familiei creştine (XIII). Celebrarea sfântului Botez

XIII. Celebrarea sfântului Botez

La ora fixată, în faţa bisericii se adună toată comunitatea invitată, dacă botezul are loc în afara sfintei Liturghii. Preotul sau diaconul îi salută pe cei prezenţi şi-i roagă pe părinţi să spună cum se va numi copilul şi ce anume doresc de la sfânta Biserică. În timpul botezului, copilul poate fi ţinut în braţe de către unul dintre părinţi.

În liturgia Cuvântului se va avea în vedere întărirea credinţei părinţilor, naşilor şi al celorlalţi participanţi. După aceasta preotul, părinţii şi naşii fac semnul sfintei cruci pe fruntea copilului.

La Rugăciunea Credincioşilor se va avea în vedere exprimarea dorinţelor celor prezenţi în legătură cu botezul, părinţii şi alte invocaţii către Tatăl ceresc.

Preotul va binecuvânta apa de botez. Apa este un simbol pentru viaţă şi pentru naştere. Apa înseamnă şi curăţire şi spălare prin care cel botezat devine “omul cel nou”.

Prinţii şi naşii sunt invitaţi să renunţe la cel Rău şi să mărturisească credinţa lor în amintirea botezului lor. Ei spun împreună “Mă lepăd” şi apoi “Cred”. După aceasta, preotul toarnă apă pe capul copilului şi spune: N. (numele), eu te botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Dacă părinţii doresc, botezul se poate celebra şi prin scufundare, ca în ritul bizantin, acest lucru având iarăşi un simbol deosebit de semnificativ. Copilul este uns cu crismă, un amestec de ulei de măsline cu balsam, apoi copilul este îmbrăcat într-o haină albă, simbol al îmbrăcării noastre cu Cristos. Această haină albă însoţeşte pe creştin, asemeni cu lumânarea baptismală pe tot drumul vieţii lui, putând fi folosite mai târziu la prima sfântă Împărtăşanie şi chiar la sfântul Mir. Lumânarea este aprinsă de la lumânarea pascală de către tată sau de către naş. Botezul se încheie cu recitarea rugăciunii domneşti, “Tatăl nostru”, şi cu binecuvântarea celor prezenţi.

Celebrarea Botezului poate fi îmbogăţită prin cântece, poezii, meditaţii sau alte forme prin care se manifestă bucuria creştină. După primirea Botezului, donez părinţilor o “diplomă de Botez” pe care este reprezentată şi Maica Domnului de Vestenthal, întrucât biserica în care slujesc este declarată biserică-sanctuar. Timp de mai mulţi ani părinţii primesc din partea Episcopiei câte o “scrisoare lunară” în care părinţii tineri primesc informaţii cu privire la educaţia copilului şi asupra evoluţiei sănătăţii copilului din toate punctele de vedere. În fosta parohie unde am slujit cinci ani şi jumătate am “trimis” o scrisoare noului născut şi botezat în care îi aminteam ce semnificaţie are numele primit la Botez şi pentru că cel botezat primeşte prima scrisoare adresată lui/ei personal este rugat/ă să răspundă atunci când va înţelege conţinutul acelei scrisori. Şi sigur că am primit răspunsuri foarte interesante.

Ce putem dărui noului născut la botez ?

-  o lumânare baptismală cumpărată de noi şi eventual de noi împodobită.

-  haina albă

-  o cruce mică sau o imagine pentru camera lui care să exprime ceva.

-  o carte, o istorie, o imagine despre numele copilului.

-  un agheasmatar mic care să-i amintească de Botez.

-  cărţi şi alte ajutoare care contribuie în viaţa religioasă a familiei.

-  oferind părinţilor câteva “după-amiezi libere de copii”.

Almanahul familiei creştine (XII). Pregătiri pentru primirea sfântului Botez

XII. Pregătiri pentru primirea sfântului Botez

Sigur că doriţi ca fiul/fiica Dvs. să fie botezat pentru că doriţi:

-  să fie primit în comunitate/Biserică,

-  să primească binecuvântarea lui Dumnezeu,

-  să fie eliberat de păcatul strămoşesc,

-  să fie crescut creştineşte.

În nici un caz nu vă gândiţi:

-  numai pentru ca să sărbătoriţi naşterea copilului,

-  numai pentru ca mai târziu să nu aibă greutăţi la grădiniţă sau la şcoală

-  numai pentru că e vorba de o tradiţie în familie.

Poate vă gândiţi ca el/ea să nu fie botezat/ă acum ci mai târziu pentru ca el/ea să decidă singur/ă. Practica Bisericii a fost încă din primele veacuri ca alături de părinţi să fie botezaţi şi copiii care nu erau conştienţi de ce se săvârşeşte. E adevărat că ei nu pot decide pentru credinţa şi botezul lor, dar pot să trăiască împreună cu părinţii credinţa lor pe drumul vieţii lor, iar mai târziu să confirme, să întărească acel DA la primirea sacramentului sfântului Mir. Odată cu botezul vă declaraţi disponibilitatea de a-l creşte şi educa pe copil în credinţa creştină.

Pe alocuri există obiceiul ca preotul celebrant să-i invite pe părinţi la o conversaţie despre botez sau să participe la cateheza botezului:

“Dragi părinţi! V-aţi anunţat la botezul copilului vostru. El va deveni un creştin şi prin botez va fi luat în comunitatea noastră parohială. Multe din ceea ce în trecut era de la sine înţeles nu mai este astăzi la fel. Ca şi creştin trebuie mai multă hotărâre. Pentru a trăi creştineşte avem nevoie de susţinere reciprocă şi de însoţire. Primul loc pentru aceasta este comunitatea «comunitatea eclezială locală».

Noi vrem să ajutăm ca din copilul dvs. să iasă (să devină) un om bun. Va trebui să înveţe să iubească pe Dumnezeu şi pe oameni. De aceea aş dori să vă invit la o primă discuţie cu dvs. înainte de botez. Invitaţi sunt şi naşii copilului dvs. care ca şi creştini vă sunt alături la educaţia copilului. Împreună vrem să discutăm cum decurge ritualul botezului. Celebrarea botezului trebuie să devină o adevărată sărbătoare comună. Dumnezeu iubeşte acest copil. Îl cheamă pe nume. El promite ca rămâne pentru totdeauna cu el. Binecuvântarea lui se odihneşte peste dânsul.

Cu salutări prieteneşti,

parohul vostru

Despre naşi

Oficiul de naş s-a născut deja în Biserica primară mai ales când erau botezaţi cei adulţi. Naşul îl introducea  în comunitate.

La botezul copiilor naşii împreună cu părinţii preiau datoria să însoţească copilul în credinţă pe drumul vieţii. Oficiul de naş  poate fi preluat de cel care este catolic, a împlinit 16 ani şi care a primit sacramentele Botezului, Euharistiei şi Mirului. Naşul nu trebuie să fie prea vârstnic. Împreună cu naşul catolic poate fi martor la botez şi un necatolic.

Paroh la încă o parohie

Începând cu 1 septembrie 2011, voi primi a doua parohie, Weistrach, cu o populaţie de 1992 de credincioşi romano-catolici.