marți, 17 mai 2016

Călător prin Maramureș în preajma Paștelui oriental

Acum doi ani sărbătoream Crăciunul în Maramureș, anul acesta am sărbătorit Paștele oriental tot în Maramureș. M-a fascinat manifestarea credinței lor.

Am ajuns joi seara, 28 aprilie 2016, și am fost găzduit la Ocna Șugatag. la pensiunea Larissa. M-a impresionat atmosfera din familia proprietarului maghiar de origine, iar soția româncă. Ei frecventează ambele biserici: romano-catolică, dar și greco-catolică.

Vineri seara, 29 aprilie, am participat la Hoteni într-o biserică de lemn veche la Prohodul Domnului. Un lucru vrednic de urmat: în biserică se slujește alternativ. Atât ortodocșii cât și greco-catolicii trăiesc într-o armonie vrednică de invidiat.

Sâmbătă noaptea, 30 aprilie, am participat la slujba Învierii într-o biserică nouă de lemn greco-catolică în Desești. Este ca perlă. A doua zi am concelebrat la sfânta Liturghie a sfântului Ioan Gură-de-Aur, la Breb, într-o bisericuță veche de lemn. Ceea ce m-a întristat e faptul că ortodocșii au o biserică nouă, frumoasă, pe când greco-catolicii trebuie să părăsească biserica, întrucât biserica a fost intabulată în parohia ortodoxă. În această biserică am avut onoarea să predic și să-i încurajez pe credincioșii de acolo. Am părăsit localitatea cu lacrimi în ochi. Ce tablou sumbru!

La Ocna Șugatag am concelebrat cu fratele Istvan, parohul comunității romano-catolice din Ocna Șugatag.

În altă zi am vizitat Bârsana, o altă parohie greco-catolică, având o biserică frumoasă. La intrarea în Bârsana există niște chioșcuri unde am putut cumpăra un rozariu adus de la Ierusalim. Am întrebat-o pe vânzătoare ce reprezintă. „Este rozar sau cum se spune la dvs. mătănii”. Nu era catolică, ci ortodoxă.

Vineri m-am dus la Cămârzana unde s-a administrat sacramentul Ungerii bolnavilor sau Maslu. Am citit și eu una din cele șapte evanghelii după care a urmat o agapă frățească. Marea majoritate a preoților greco-catolici m-au vizitat de mai multe ori când eram în Austria. Având ei probleme de rezolvat în Germania și fiind pe traseul lor, m-au vizitat. Faptele bune nu se uită așa de ușor. La întoarcere am trecut prin Certeze, o localitate ieșită din comun. Casele sunt adevărate palate, se pare că au lucrat în străinătate încă de la începutul anilor 90.

Bineînțeles că nu am putut uita să vizitez Sapânța cu cimitirul vesel. Cimitirul și biserica au fost confiscate de noua conducere în anul 1948 și dăruite Bisericii Ortodoxe Române care nu permite nici măcar slujirea alternativă. Arhitectura bisericii în forma actuală nu corespunde stilului maramureșean, ea căpătând trăsături brâncovenești. Pe când Biserica Catolică din Italia, de exemplu, este extrem de generoasă față de Biserica Ortodoxă din România, oferindu-i posibilitatea de a celebra în bisericile italiene cele divine, în România este exact pe dos. Biserica Greco-Catolică, unită cu Roma n-a primit înapoi ceea ce i-a fost confiscat în 1948.

Am venit acasă cu bateriile încărcate mulțumind lui Dumnezeu pentru cele trăite în Maramureș.

Bacău, 17 mai 2016