Duminica Floriilor – Duminica a şasea (ultima) din Postul Mare

Duminica Floriilor – Duminica a şasea (ultima) din Postul Mare

Introducere:

Este ultima duminică din Postul Mare. Astăzi ne amintim de intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. Mulţimea l-a aclamat ca pe Mesia cel trimis de Dumnezeu. Astfel se împlineşte cuvântul profetului Zaharia. El îl descrie pe regele Mesia ca pe un sărac şi umil, care merge călare pe un măgăruş. Trimisul lui Dumnezeu vine altfel decât l-ar fi aşteptat oamenii care in scurt timp vor striga: Răstigniţi-l!

Mergând cu el la procesiunea de Florii ne punem întrebarea: suntem pregătiţi să-l urmăm chiar şi pe cruce? - Tăcere –

Doamne Isuse Cristoase,

- Fiul lui Dumnezeu cel viu, Doamne, îndură-te de noi.

- Trimis de tatăl pentru a ne răscumpăra, Cristoase, îndură-te de noi.

- Tu ai fost ascultător până la moartea pe cruce, Doamne, îndură-te de noi.

Predică - Forţa iubirii lui Dumnezeu
(Luca 19,28-40;22,14-23,56)

1. Măgăruşul are un rol deosebit în evanghelia de azi. El îl poartă pe Domnul înspre Ierusalim. Acesta nu este numai un episod simpatic. Are o semnificaţie mult mai mare. Conform evangheliei Isus a fost până în prezent în Galileea. De acolo vine el spre Ierusalim. Pe drumul către Ierusalim dă de înţeles ca acolo se va întâmpla ceva deosebit. Intrarea lui în Ierusalim este începutul hotărârii sale. El vine de pe muntele Măslinilor. De pe acest munte aştepta poporului Israel venirea lui Mesia. Călare pe un măgăruş tânăr intră el în oraş. Pe un măgăruş vine regele Solomon spre izvorul Ghişon care are viziunea încoronării sale . Războinicii călăresc pe cai. Măgăruşul este animalul celor săraci şi al celor care caută pacea.

În faţa Domnului şi a Regelui ucenicii îşi aştern hainele lor pe stradă şi-l aclamă ca pe Regele-Mesia.

„Pace în cer şi glorie în înaltul cerurilor!” (Luca 19,38) aclamă ucenicii la intrarea lui. Ceea ce îngerii au vestit la naşterea lui Isus se adevereşte în acest moment.

Şi totuşi respingerea lui devine tot mai vizibilă. Fariseii vor să reducă pe ucenici la tăcere. A tăcea sau a-l recunoaşte drept rege şi Mesia, aici se pune întrebarea. Întrebarea rămâne până azi.

2. Câteva gânduri sunt necesare pentru a înţelege istoria pătimirii lui Isus scrisă de evanghelistul Luca. Isus îşi începe activitatea în Galileea pe lacul Genezaret. Acolo el vesteşte evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu prin cuvânt şi faptă. Evangheliile descriu apoi drumul său spre Ierusalim. Este drumul către oraşul sfânt, centrul credinţei evreilor. Acolo va hotărî poporul său dacă va accepta mesajul său sau nu. Deja la intrarea în Ierusalim pare că totul merge bine. Totuşi, speranţa nu se împlineşte. Urmează vinderea lui, arestarea, condamnarea, torturarea, moartea. Acest drum îşi va găsi ţelul în învierea lui. Întâlnirile cu Domnul cel înviat sunt premisa şi motivul pentru drumul Bisericii în lume.

În descrierea pătimirii lui Isus evanghelistul Luca are remarci proprii.

Pătimirea, moartea şi învierea lui Isus trebuie de văzut ca un tot unitar. Împreună formează binefacerea cea mare a lui Dumnezeu. Ea constă din faptul că drumul lui Isus prin pătimire şi moarte duce spre fericire iar înjosirea lui spre înălţarea lui.

Isus merge pe acest drum ca şi cel drept care este condamnat pe nedrept. El merge voluntar pe acest drum. Un înger îl întăreşte pe acest drum, iar el rămâne până la sfârşit ceea ce a fost întotdeauna.

El rămâne Învăţătorul oamenilor. Aşa cum el a mers pe acest drum al încercărilor tot la fel poate şi acela care îl urmează. Ca şi Isus poate să ofere viaţa sa în mâinile Tatălui său ceresc. Isus ne învaţă cum să ne comportăm în faţa morţii. El se roagă pentru duşmani. El rămâne cel care mântuieşte care-l ajută pe slujitorul marelui preot. El vindecă poporul care stă în faţa crucii sale de necredinţă şi-l conduce la părere de rău. Oamenii îşi bat pieptul când văd ce s-a întâmplat.

Isus rămâne cel care iartă. Penultimul cuvânt în faţa morţii este cuvântul iertării pentru tâlharul din dreapta.

Astfel Luca situează în faţa pătimirii lui Isus o notă de mângâiere, de încurajare. Nu grozăvia morţii decide ci faptul că bunătatea este de neînvins, forţa iubirii lui Isus.

Aceasta iubire a triumfat asupra morţii. Noi o vom sărbători peste o săptămână. Această iubire a rămas activă până astăzi până în acest moment.

Duminica a şasea de peste an - Anul C

Duminica a şasea de peste an - Anul C

(Pentru copii)

A fi fericit

La început

Introducere – Iubiţi copii ! Când cineva îşi serbează ziua de naştere, este felicitat şi i se spune: „La mulţi ani!” Când voi faceţi un lucru important în şcoală sau participaţi la un concurs, părinţii, învăţătorii şi instructorii spun adesea: „Mult succes! Multă fericire!” Ce înţelegem prin cuvântul „fericire”? Aţi fost voi vreodată cu adevărat fericiţi? Vă amintiţi cumva de acest lucru? Poate Crăciunul trecut când vi s-a îndeplinit vreo dorinţă? Sau poate aţi căpătat o notă bună la şcoală? Există felurite moduri de fericire şi de a fi fericit. Să vedem câteva exemple:

1. Un copil: A fi fericit înseamnă avea un computer în camera proprie.

2. Un copil: Fericirea constă în a se juca la computer totdeauna când vrei.

3. Tatăl: Fericirea înseamnă a avea o maşină care merge repede.

4. Mama: Fericit e acela care are câteva ore pe săptămână „libere de familie”

5. Un copil: Fericit e acela care primeşte mulţi bani de buzunar şi care-şi cumpără cât vrea.

Am putea continua lista aceasta.

Să stăm în linişte şi să medităm ceea ce ne face fericiţi. 

(Tăcere)

Actul penitenţial: Isuse Cristoase,

- Am dori să fim fericiţi şi să posedăm fericirea. Doamne, miluieşte-ne...

- Cunoaştem timpuri nefericite şi triste. Cristoase, miluieşte-ne...

- Nu ne simţim bine când dorinţele noastre nu sunt imediat împlinite. Doamne miluieşte-ne...

Evanghelia: Luca 6,17-18a.20-22 (prescurtat şi prezentat mai târziu)

În multe poveşti şi istorioare se vorbeşte despre fericire: despre oameni care-şi caută fericirea şi care după multe căutări au reuşit s-o găsească. De multe ori sfârşesc aceste istorioare cu această propoziţie: „Şi au trăit fericiţi şi mulţumiţi...” Despre televizoare, computere şi maşini performante nu se vorbeşte.

(Predicatorul poate povesti ceva în acest sens...)

Şi în evanghelie este vorba de a fi fericit. Isus vorbeşte despre fericirea oamenilor şi începe propoziţiile sale prin cuvântul: „Fericiţi...”. (Se poate citi evanghelia)

Fericiţi cei săraci

Isus are o părere interesantă despre sărăcie. Când vorbim despre săraci, ne gândim la oameni care flămânzesc, care sunt în războaie la cei trişti sau singuratici. Sigur că Isus nu găseşte potrivit şi corect condiţiile în care trăiesc oamenii. Sigur că Isus nu vrea prin aceasta să ne mângâie numai ca aceştia vor ajunge în împărăţia cerească. El vrea să fie alături de aceştia şi să-i ajute.

A fi sărac în faţa lui Isus nu înseamnă numai „a nu avea nimic”, ci „a fi deschis pentru Dumnezeu”. Computerul, televizorul sunt de multe ori o piedică de a fi aproape de Dumnezeu. De multe ori nici nu ne dăm seama cât suntem de dependenţi de acestea şi de aceea nu găsim timp pentru Dumnezeu şi pentru semenii noştri. Ne dăm seama mai târziu că în ciuda acestor lucruri nu suntem fericiţi. A fi fericit înseamnă altceva decât a avea de toate.

Când Isus spune: „Fericiţi cei săraci”, vrea să ne amintească faptul că inima noastră nu trebuie să fie stăpânită de lucrurile lumeşti. Aceste lucruri să ne servească drept mijloc spre a fi aproape de Dumnezeu şi de oameni. Hai să încercăm săptămâna aceasta!

Duminica a cincea de peste an – Anul C

Duminica a cincea de peste an – Anul C

(Pentru copii)

Să aruncăm mrejele din nou

(Luca 5,1-11)

Lipsa succesului la noi – şi la Simon şi însoţitorii săi

Cunoaştem cu toţii asemenea situaţii: ne-am străduit cu toate puterile şi totuşi fără succes. De exemplu: Cineva învaţă cu sârguinţă la şcoala şi, când e vorba de tema de acasă, primeşte o notă slabă. Vrei să faci un cadou părinţilor tăi un tablou făcut de tine, dar nu-ţi reuşeşte. Speri să bagi un gol, dar nu reuşeşti. Se pot da multe exemple în acest sens (...) Mulţi oameni renunţă şi spun: efortul meu nu are nici un sens, mai bine renunţ.

Cam aşa au decurs lucrurile la Simon Petru şi însoţitorii săi. Ore întregi au stat noaptea pe lac. Au aruncat mrejele la timpul potrivit şi au încercat să prindă peşte. Căci din asta trăiau. Dacă se întorceau fără peşte asta însemna ca rămâneau poate fără mâncare sau nu aveau ce să mai vândă. Toata truda era în zadar. Obosiţi şi extenuaţi se întorc spre mal. Acolo îşi curăţă mrejele şi se pregătesc pentru următoarea noapte în speranţa succesului.

O pescuire minunată – la cuvântul lui Isus

Între timp apare Isus. Cu siguranţă că auziseră de el. Căci în Cafarnaum, locul de baştină a lui Petru, Isus săvârşise câteva minuni. Şi de aceea îi oferă barca lui – în ciuda eforturilor din ultima noapte – pentru ca Isus, fiind mai departe de mal, să poată vorbi mulţimilor. Atunci Isus le zice pescarilor să meargă pe lac şi să arunce încă o dată mrejele. Petru începe să se mire. Ce rost avea, că doar noaptea trecută nu au prins nimic! Cu atât mai puţin se putea pescui în timpul zilei. Nu ar fi mai bine ca să adune noi puteri pentru noaptea viitoare? Ce poate şti Isus, băiatul lemnarului, despre pescuit?

Ceva totuşi îl îndeamnă pe Petru să meargă pe lac. „Dacă tu spui, voi arunca mrejele – zice lui Isus. Chiar dacă perspectivele nu sunt aşa de roze, chiar dacă am renunţat, Petru va încerca încă o dată. Şi va fi răsplătit din belşug: Barca lui Petru şi a însoţitorilor lui s-a umplut până la refuz.

Încurajarea lui Isus şi încrederea lui Petru au produs schimbarea hotărâtoare. Petru simte că bărbatul din Nazaret este cineva deosebit. Isus îl cheamă pe Petru şi-i spune că, de acum, să nu pescuiască peşti, ci oameni. Ca apostol, Petru a câştigat mulţi oameni pentru Cristos. Astfel, el a devenit pescar de oameni.

Să ne amintim de încurajarea lui Isus – vizavi de Petru şi de noi

În această privinţă scena de pe lac s-a repetat şi în viaţă. Petru a predicat mult şi a vorbit cu mulţi oameni şi totuşi câteodată erau puţini care-l ascultau. A voit să facă mult bine, dar nu a reuşit întotdeauna. A încercat să mijlocească între oameni, dar ei nu au vrut să se împace întotdeauna. Însă de fiecare dată îşi amintea de cuvintele lui Isus: „Mergi pe lac! Acolo aruncaţi mrejele pentru pescuit!” Acest lucru l-a încurajat pe Petru şi de aceea era conştient că este însoţit de binecuvântarea lui Isus.

Şi noi avem nevoie de cineva care să ne încurajeze. Petru şi însoţitorii săi s-au lăsat convinşi de cuvintele lui Isus şi au încercat din nou. Dumnezeu va duce efortul şi bunăvoinţa noastră spre succes – cu ajutorul lui Dumnezeu.

Duminica a patra de peste an – Anul C

Duminica a patra de peste an – Anul C

(Pentru copii)

Experienţe amare

Luca 4,21-30

Lui Isus nu i-a mers altfel ca şi altora dinaintea lui şi după el. Oamenii din Nazaret sunt impresionaţi şi-l admiră, dar în acelaşi timp sunt neîncrezători şi au îndoieli conform zicalei: e unul de-al nostru, este băiatul lemnarului! Mulţi oameni au trebuit şi trebuie să aibă asemenea experienţe; de multe ori începe de la şcoală când cineva are note excelente. Apar invidia şi răutatea, încep să-l bârfească şi să-l izoleze. Mai târziu la facultate sau şcoli superioare sau la politicieni istoria se va repeta.

Povara talentelor

Desigur există şi talentaţi antipatici care îi consideră proşti pe ceilalţi şi care nu-i ajută pe cei mai slabi. Poate că aţi avut şi voi un asemenea exemplar care părea că le ştie pe toate. E şi normal pe de o parte că mulţi devin invidioşi şi mânioşi pentru că se simt complexaţi. Asemenea copii talentaţi de multe ori se plictisesc şi îşi pierd câteodată răbdarea.

Puterea încrederii

La Isus mânia oamenilor merge aşa de departe încât sunt în stare să-l omoare; îl scot în afara oraşului şi vor să-l arunce de pe vârful colinei. De ce? Pentru că el le spusese adevărul şi care suna astfel: Pe cei care te cunosc şi care nu se încred în tine nu-i poţi ajuta! Apoi le aminteşte de două exemple din Vechiul Testament în care profeţi i-au ajutat pe străini şi nu pe semenii lor. Cei care îl înconjurau devin şi mai nervoşi; ei vor ca Isus să facă minuni şi să vindece bolnavi. Dar asta nu funcţionează pentru că ei nu au încredere. Multe cercetări ne demonstrează că medicii şi terapeuţii pot avea succese când pacienţii lor se încred în ei şi cred că se pot vindeca.

Puterea Nazarineanului

Şi Isus? De ce nu face vindecări spectaculoase ca oamenii să creadă în el? Ar fi totuşi prea simplu şi nu ar schimba nimic. Isus nu este un magician, el vrea să-i ajute pe oameni să nu se lase descurajaţi şi să nu cedeze. De aceea, Isus pleacă. Nu se lasă intimidat, provocat şi nici cuprins de frică. Pune punct, pleacă şi nimeni nu-l opreşte. Poate că simt ca totuşi e unul este mai tare decât ei.

Rugăciunea credincioşilor

...alcătuită de copii.

Duminica a treia de peste an – Anul C

Duminica a treia de peste an – Anul C

(Pentru copii)

La început

Iubiţi copii, mă bucur că aţi venit la sfânta Liturghie. Atunci când persoane importante preiau o funcţie nouă, la început ţin o cuvântare. În acesta cuvântare îşi expun planurile şi ţelurile lor. Poate vă aduceţi aminte că la sfârşitul anului 2008, Barack Obama a fost ales preşedintele Statelor Unite ale Americii şi, mai târziu, a ţinut un discurs în faţa a mii de americani entuziasmaţi. Tot la fel şi Isus, înainte de a-şi începe activitatea, începe să vorbească în public şi anume în oraşul său Nazaret. Ceea ce a vestit rudelor şi concetăţenilor săi vrem să vorbim la predica de azi.

Predică

Evanghelia: Luca 4,14-21

Dragi copii, fiecare zi primim veşti bune şi rele. Indiferent unde am fi dacă citim ziarele sau stăm în faţa televizorului sau stăm într-o sală de aşteptare peste tot auzim noutăţi din toată lumea. Nu ne interesează toate şi nici nu vrem să auzim sau să vedem. De exemplu, sora mea, Rodica, s-a ascuns în spatele televizorului atunci când la televizor erau prezentate scene triste, imagini cu oameni răniţi, case distruse sau animale care suferă.

Şi voi? Cum vă merge când ascultaţi ştirile: ce ascultaţi cu plăcere ? Există ceva care vă face trişti sau de care vă este frică ? (---)

Cred că nimeni nu vrea să suporte atâtea catastrofe, certuri şi nenorociri. Fiecare îşi doreşte o lume dreaptă şi paşnică.

Vestea ce bună este prezentă – totuşi unde rămâne Răscumpărătorul?

O asemenea lume este posibilă? Putem noi, oamenii, să facem o asemenea lume? Această întrebare frământa de mult timp şi pe poporul israelit. Profeţii săi spuneau: Aceasta lume este posibilă pentru că va veni Dumnezeu. El va vindeca toate. Apoi apare o lume nouă, o lume în care Dumnezeu domneşte: Împărăţia lui Dumnezeu. Şi ei îşi închipuiau că Dumnezeu va veni în lume printr-un om. Veacuri de-a rândul au meditat iudeii despre acest om. Deseori au  vorbit despre el şi şi-au închipuit cum va arăta el. Altădată îl descriau prin diferite tablouri: va fi ca Moise, un eliberator, ca David, un principe al păcii, un Mesia, un fiu al lui Dumnezeu.

Multe generaţii aşteptau pe acest Mântuitor. Apoi a venit Isus şi a ţinut aceasta cuvântare: 

(Aici se va citi evanghelia).

Este chiar Isus?

Cred că Isus i-a surprins pe ascultători: pe de o parte, se aşteptau să le ţină o predică lungă, pe de altă parte, el le serveşte o frază, o simplă frază. Şi care e această frază? Este fraza rostită de profetul Isaia care se referă direct la Isus. Da, el este Mântuitorul cel dorit şi aşteptat! Cu el începe eliberarea oamenilor, cu el începe împărăţia lui Dumnezeu să devină o realitate.

Într-adevăr: Isus se ţine de cuvânt!

Totuşi ceea ce-l deosebeşte pe Isus de ceilalţi oameni e faptul că el se ţine de cuvânt. Pentru că era plin de Duh sfânt a putut realiza acest lucru.

Isus intră altfel în istorie: fără ameninţări sau cereri ca Ioan Botezătorul sau anumiţi farisei. Nu, Isus îi iubea şi îi cunoştea pe oameni. El ştia că nu ameninţările îi ajută pe oameni, ci dragostea. Şi a dăruit această dragoste tuturor care o voiau: astfel, el i-a mângâiat pe cei săraci, a mers la leproşi, i-a iertat pe păcătoşi, i-a vindecat pe orbi şi pe paralizaţi, i-a încurajat pe cei trişti, i-a invitat pe copii la el, nu se ruşina să stea la masă cu cei de la marginea societăţii. Şi toţi cei care observau aceste lucruri au putut spune că aici se întâmplă ceva minunat şi astfel „gustau” ceva din împărăţia lui Dumnezeu.

Depinde de noi dacă există veşti bune!

Această împărăţie a lui Dumnezeu care a început cu Isus trebuie să se răspândească în toată lumea. Dumnezeu doreşte ca noi, eu şi tu, să ne ajutăm. Nimeni nu este prea mic sau lipsit de importanţă. Fiecare are posibilitatea să devină folositor altora; căci fiecare are ochi să vadă nedreptatea, sărăcia şi pe cei care sunt la marginea societăţii, mâini cu care poate mângâia şi împărţi, o gură care poate să zică: Iartă-mă sau să şoptească cuvinte de mângâiere, urechi care sunt atente la strigăte de ajutor.

Aţi remarcat faptul că fiecare avem posibilităţi să lucrăm pentru împărăţia lui Dumnezeu şi să avem grijă ca veştile cele bune să se răspândească întotdeauna.

Duminica a doua de peste an – Anul C

Duminica a doua de peste an – Anul C

(Pentru copii)

Talentele noastre spre binele altora

Introducere

Atunci când sărbătorim sfânta Liturghie se aduna felurite categorii de oameni: mari şi mici, bătrâni şi tineri şi aşa mai departe. Ceea ce ne uneşte este credinţa în Isus Cristos. De aceea vrem să împărţim împreună, cu Isus Cristos însuşi care ni se dăruieşte în cuvântul său şi în semnele pâinii şi vinului.

PREDICA

Lectura: 1Corinteni 12,4-11

Este ceva frumos când oamenii, copii sau maturi, pot să facă ceva bun: să picteze tablouri, să facă ceva folositor etc. Fiecare om, cred eu, poate să facă ceva bun. Şi cred că, dacă v-aş întreba pe voi, sunt sigur că fiecare ar putea da un răspuns cel puţin mulţumitor.

A se compara cu alţii

Câteodată bunele talente ne pot duce la consecinţe rele pentru sine şi pentru alţii. Aceasta începe deja la copiii de la grădiniţă: eu pot să cânt mai bine ca tine, eu pot să sar mai bine ca tine, eu pot să pictez mai bine ca tine, eu pot să marchez mai multe goluri ca tine. Maturii fac acest lucru mai des şi sunt mai rafinaţi decât copiii: fata noastră este mai inteligentă decât a vecinei. Bărbatul meu are o meserie mai bună.

Cine se compară cu alţii îi fac pe alţii mai mici. Prin aceasta ne uităm cu dispreţ la ei. Câteodată vrem prin aceasta să ne simţim mai bine. Şi apoi căutăm la alţii greşeli şi slăbiciuni pentru a le acoperi pe ale noastre.

Dar se poate întâmpla şi reversul. Mai ales cei maturi văd numai ceea ce alţii pot mai bine. Şi prin aceasta ei se simt prost.

O comunitate trăieşte din talente diferite

O asemenea comparaţie a existat şi printre primii creştini. Paul ne povesteşte diferitele daruri, talente existau în Corint. Tradus în limbajul modern: unii se pricep la îngrijirea bolnavilor, unul este un bun orator, altul are o credinţă mai puternică etc. Până astăzi este valabil că o comunitate e compusă din oameni care pot face diferite lucruri, lucrări bune: să cânte la cor, să citească un text biblic, să organizeze ajutoare pentru oameni aflaţi în nevoi, alţii care se descurcă cu copiii etc. Tocmai aceste deosebiri sunt foarte importante. Dacă toţi ar şti numai să cânte sau numai să citească ar fi plictisitor.

Darurile (talentele) noastre sunt de la Dumnezeu

Paul spune că un lucru nu e voie să se întâmple: ca cineva să se laude cu talentele sale. Fiecare om trebuie să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru ceea ce poate şi are. El nu ne dăruieşte aceste talente şi calităţi ca noi să ne lăudăm şi să ne considerăm importanţi. Noi primim acestea pentru folosul altora. Acestea ne ajută la creşterea vieţii comunităţii.

Paul a scris acestea acum 2000 de ani. Multe s-au schimbat în aceasta perioadă, dar un lucru rămâne important pentru noi. Este bine să fie deosebiri între oameni. Este bine ca fiecare dintre noi să aibe caracteristici diferite. Numai un lucru nu trebuie să se întâmple: să ne lăudăm şi să ne facem mai importanţi decât suntem.

RUGĂCIUNEA CREDINCIOŞILOR

Dumnezeu ne dăruieşte tuturor daruri multe pentru ca să fim de folos altora. Să ne rugăm lui:

- Păzeşte-i pe cei care fac binele de mândrie şi dispreţ...

- Ajută-i pe toţi oamenii să-şi descopere darurile primite...

- Dăruieşte oamenilor din comunitatea noastră simţul prieteniei...

- Dăruieşte bolnavilor îngrijitori buni şi primeşte pe răposaţi în slava ta...