Duminica a doua după Crăciun - Anul C

Duminica a doua după Crăciun (Anul C)

(Pentru copii)

Isus a venit ca martor

Evanghelia: Ioan 1,1-18

(Un ministrant aduce un celular care sună şi-i dă părintelui care răspunde: „Vă rog, nu în timpul Liturghiei!”)

După ce mergeţi acasă, ce povestiţi despre Liturghia de azi? (...) Dacă se întâmpla ceva neobişnuit, aşa cum aţi remarcat la început, acest lucru rămâne în memorie şi vrem să îl povestim şi altora. Dar nimeni nu ar putea spune ce am rostit la Rugăciunea zilei. E normal. Dacă se întâmplă ceva deosebit, atunci e vorba de foc, de flăcări, despre care vrem să povestim cât mai repede. „Închipuie-ţi cum ardea!” sau „N-ai auzit ce mi s-a întâmplat la şcoală?”

În schimb, limbajul biblic are expresia: a da mărturie. Martor este cineva care a văzut ceva şi povesteşte judecătorului. Mai folosim cuvântul martor ocular pentru că respectivul a observat ceva cu proprii ochi.

Ioan, primul martor

Cuvintele mărturie şi martor le întâlnim azi mai des în Evanghelia după sfântul Ioan. Ce este deosebit în ceea ce ne povesteşte? Ce vrea să ne relateze Ioan?

Ioan este ultimul profet al Vechiului Testament. El este aproape de Dumnezeu şi a aflat că vine Mesia. Acest fapt îl fascinează enorm de mult, iar gândul acesta nu-i dă pace. El trebuie să repete acest fapt. Atunci când Isus stă în faţa lui, recunoaşte în mod solemn: „El care vine după mine este înaintea mea pentru că el a fost înaintea mea” (Ioan 1,15) Spus mai pe înţelesul tuturor, Isus este Dumnezeu, el există din veşnicie. Eu sunt numai o creatură de a lui. Ioan era martor pentru Isus, el ştia că acest bărbat este Fiul lui Dumnezeu. El dă mărturie despre el indiferent ce gândea lumea.

Ca şi creştini, suntem chemaţi să dăm mărturie universală.

Dacă noi suntem martori, nu este numai ca în sala de judecată. Noi povestim în cuvinte ceea ce am văzut, dar şi prin faptele noastre.

Simple cuvinte nu sunt de ajuns. „A da mărturie” înseamnă a schimba viaţa noastră, ca să trăim aşa cum ne-a poruncit Isus. Sunt convins că puteţi da exemple cum putem fi martori pentru Isus (...).

Poate vă gândiţi că e greu să fii bun, să ajuţi pe alţii, să te rogi cu bucurie şi să mergi la biserică, dar până la urmă este ca şi în celelalte privinţe: dacă suntem cu adevărat convinşi de Isus, atunci putem da mărturie despre Isus, da noi trebuie să o facem pentru că interiorul nostru ne obligă.

Pentru toţi e valabil: Suntem chemaţi să fim martori pentru ca să dăm mărturie despre Isus-Lumină ca să ajungă şi alţii la credinţă. Şi apoi putem povesti mai mult despre Liturghia de azi decât acel apel telefonic deranjant de la început.

Isus este lumina lumii, iar noi putem fi martorii săi.

Rugăciunea universală

Să ne rugăm lui Dumnezeu care ne-a chemat să dăm mărturie:

- Întăreşte-i pe Sfântul Părinte, pe episcopi şi pe preoţi. Fă ca ei să fie martori vrednici de crezare ai iubirii tale.

- Ajută pe oameni să-şi orienteze viaţa după învăţătura ta şi nu după maximele lumii acesteia.

- A da mărturie este roditor pentru credinţă. Fă ca mulţi oameni să devină creştini.

- Primeşte pe răposaţi împărăţia ta cerească.

Părinte ceresc, cuvântul tău veşnic s-a făcut trup. Ţie ţi se cuvine toată lauda şi mărirea în toţi vecii vecilor.

Duminica a doua după Crăciun - Anul C

Duminica a doua după Crăciun (Anul C)

(Pentru copii)

Isus a venit ca martor

Evanghelia: Ioan 1,1-18

(Un ministrant aduce un celular care sună şi-i dă părintelui care răspunde: „Vă rog, nu în timpul Liturghiei!”)

După ce mergeţi acasă, ce povestiţi despre Liturghia de azi? (...) Dacă se întâmpla ceva neobişnuit, aşa cum aţi remarcat la început, acest lucru rămâne în memorie şi vrem să îl povestim şi altora. Dar nimeni nu ar putea spune ce am rostit la Rugăciunea zilei. E normal. Dacă se întâmplă ceva deosebit, atunci e vorba de foc, de flăcări, despre care vrem să povestim cât mai repede. „Închipuie-ţi cum ardea!” sau „N-ai auzit ce mi s-a întâmplat la şcoală?”

În schimb, limbajul biblic are expresia: a da mărturie. Martor este cineva care a văzut ceva şi povesteşte judecătorului. Mai folosim cuvântul martor ocular pentru că respectivul a observat ceva cu proprii ochi.

Ioan, primul martor

Cuvintele mărturie şi martor le întâlnim azi mai des în Evanghelia după sfântul Ioan. Ce este deosebit în ceea ce ne povesteşte? Ce vrea să ne relateze Ioan?

Ioan este ultimul profet al Vechiului Testament. El este aproape de Dumnezeu şi a aflat că vine Mesia. Acest fapt îl fascinează enorm de mult, iar gândul acesta nu-i dă pace. El trebuie să repete acest fapt. Atunci când Isus stă în faţa lui, recunoaşte în mod solemn: „El care vine după mine este înaintea mea pentru că el a fost înaintea mea” (Ioan 1,15) Spus mai pe înţelesul tuturor, Isus este Dumnezeu, el există din veşnicie. Eu sunt numai o creatură de a lui. Ioan era martor pentru Isus, el ştia că acest bărbat este Fiul lui Dumnezeu. El dă mărturie despre el indiferent ce gândea lumea.

Ca şi creştini, suntem chemaţi să dăm mărturie universală.

Dacă noi suntem martori, nu este numai ca în sala de judecată. Noi povestim în cuvinte ceea ce am văzut, dar şi prin faptele noastre.

Simple cuvinte nu sunt de ajuns. „A da mărturie” înseamnă a schimba viaţa noastră, ca să trăim aşa cum ne-a poruncit Isus. Sunt convins că puteţi da exemple cum putem fi martori pentru Isus (...).

Poate vă gândiţi că e greu să fii bun, să ajuţi pe alţii, să te rogi cu bucurie şi să mergi la biserică, dar până la urmă este ca şi în celelalte privinţe: dacă suntem cu adevărat convinşi de Isus, atunci putem da mărturie despre Isus, da noi trebuie să o facem pentru că interiorul nostru ne obligă.

Pentru toţi e valabil: Suntem chemaţi să fim martori pentru ca să dăm mărturie despre Isus-Lumină ca să ajungă şi alţii la credinţă. Şi apoi putem povesti mai mult despre Liturghia de azi decât acel apel telefonic deranjant de la început.

Isus este lumina lumii, iar noi putem fi martorii săi.

Rugăciunea universală

Să ne rugăm lui Dumnezeu care ne-a chemat să dăm mărturie:

- Întăreşte-i pe Sfântul Părinte, pe episcopi şi pe preoţi. Fă ca ei să fie martori vrednici de crezare ai iubirii tale.

- Ajută pe oameni să-şi orienteze viaţa după învăţătura ta şi nu după maximele lumii acesteia.

- A da mărturie este roditor pentru credinţă. Fă ca mulţi oameni să devină creştini.

- Primeşte pe răposaţi împărăţia ta cerească.

Părinte ceresc, cuvântul tău veşnic s-a făcut trup. Ţie ţi se cuvine toată lauda şi mărirea în toţi vecii vecilor.

Crăciunul 2009

Crăciunul 2009

(Cateheză pentru copii)

„A dărui este ceva minunat!” (Is 9,1-6)

Ştiţi ce găsesc frumos de Crăciun? Cadourile! Să vă spun motivul? Dăruirea îl face om fericit. Ridicaţi mâna sus cine dintre voi s-a bucurat când a primit un cadou.

Poate ar trebui să facem o probă. Fireşte că nimeni nu are la sine un cadou frumos împachetat, dar eu am 20 de lei. Putem dărui şi bani. Iar 20 de lei este un cadou drăguţ pentru că se pot cumpăra mai multe lucruri. Ce aţi cumpăra voi cu cei 20 de lei? (...) Deci cine vrea să primească de la mine cei 20 de lei ? – Aşa de mulţi... Ia să văd cine mi-ar dărui ceva? Înseamnă că amândoi avem câte ceva. Eu dăruiesc cuiva 20 de lei care-mi dăruieşte ceva.

Atunci când dăruim, riscăm să nu procedăm bine. Când dăruim, nu avem voie să ne gândim dacă merită sau dacă punem vreo condiţie: „Îţi dăruiesc asta sau asta dacă tu faci asta pentru mine!” A dărui nu e ceva ca un fel de schimb de marfă. Un cadou nu trebuie să spună: „Aştept asta şi asta de la tine”. Un adevărat cadou spune: „Îţi dau ceva de la mine pentru că ţin la tine”.

Noi, creştinii, credem ca Dumnezeu este unul care ne dăruieşte cu prisos. Care ne dăruieşte totul în viaţa noastră şi prin aceasta ne spune: „Ţin la tine, te iubesc aşa cum eşti tu”. Iar când Dumnezeu ne dăruieşte ceva, nu este zgârcit. Tot ce avem este dăruit de el. Viaţa noastră, talentele noastre, plantele. Animalele şi toată creaţia. De asemenea, şi oamenii de care suntem înconjuraţi sunt un cadou al lui Dumnezeu.

De Crăciun sărbătorim faptul că Dumnezeu ne-a dăruit un cadou deosebit: el ne dăruieşte un copil, pe fiul său aşa cum a prevestit profetul Isaia: „Şi acest copil se va numi sfetnic minunat, Dumnezeu preaputernic, Părinte al veşniciei, Stăpân al păcii”. Cu acest copil, cu Isus, Dumnezeu ne dăruieşte tot ce are. Pacea lui, dreptatea şi iubirea lui.

Dacă cineva a primit atât de mult, nu trebuie să mai facă verificări. Acela poate să producă şi altora o bucurie. Iar Crăciunul este cea mai bună ocazie. Atunci când oamenii îşi dăruiesc reciproc cadouri, indirect spun: „Eu ţin la tine aşa cum eşti tu”. Aceşti oameni procedează asemenea lui Dumnezeu care ni l-a dăruit pe Pruncul Isus.

Sigur că nu aţi uitat de cei 20 de lei ai mei. Cred că-i pot dărui fără să aştept să-i primesc înapoi. La ieslea noastră observaţi o cutiuţă pentru cadouri. Banii pe care-i dăruiţi vor aduce bucurie altora. Şi apoi nu este important să ştie de la cine vin banii. Important e faptul ca ei să-şi dea seama că Dumnezeu îi iubeşte – acesta este un Crăciun adevărat. Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult încât îşi arată dragostea cu naşterea lui Isus.

A dărui este ceva extraordinar! Fiecare cadou ne aminteşte că Dumnezeu ne iubeşte la infinit şi ne dăruieşte din belşug. De aceea, vă doresc vouă tuturor să primiţi cadouri, oricât de mici ar fi ele, ca apoi să dăruiţi mai departe iubirea şi pacea lui Dumnezeu.

Crăciunul 2009

Crăciunul 2009

(Cateheză pentru copii)

„A dărui este ceva minunat!” (Is 9,1-6)

Ştiţi ce găsesc frumos de Crăciun? Cadourile! Să vă spun motivul? Dăruirea îl face om fericit. Ridicaţi mâna sus cine dintre voi s-a bucurat când a primit un cadou.

Poate ar trebui să facem o probă. Fireşte că nimeni nu are la sine un cadou frumos împachetat, dar eu am 20 de lei. Putem dărui şi bani. Iar 20 de lei este un cadou drăguţ pentru că se pot cumpăra mai multe lucruri. Ce aţi cumpăra voi cu cei 20 de lei? (...) Deci cine vrea să primească de la mine cei 20 de lei ? – Aşa de mulţi... Ia să văd cine mi-ar dărui ceva? Înseamnă că amândoi avem câte ceva. Eu dăruiesc cuiva 20 de lei care-mi dăruieşte ceva.

Atunci când dăruim, riscăm să nu procedăm bine. Când dăruim, nu avem voie să ne gândim dacă merită sau dacă punem vreo condiţie: „Îţi dăruiesc asta sau asta dacă tu faci asta pentru mine!” A dărui nu e ceva ca un fel de schimb de marfă. Un cadou nu trebuie să spună: „Aştept asta şi asta de la tine”. Un adevărat cadou spune: „Îţi dau ceva de la mine pentru că ţin la tine”.

Noi, creştinii, credem ca Dumnezeu este unul care ne dăruieşte cu prisos. Care ne dăruieşte totul în viaţa noastră şi prin aceasta ne spune: „Ţin la tine, te iubesc aşa cum eşti tu”. Iar când Dumnezeu ne dăruieşte ceva, nu este zgârcit. Tot ce avem este dăruit de el. Viaţa noastră, talentele noastre, plantele. Animalele şi toată creaţia. De asemenea, şi oamenii de care suntem înconjuraţi sunt un cadou al lui Dumnezeu.

De Crăciun sărbătorim faptul că Dumnezeu ne-a dăruit un cadou deosebit: el ne dăruieşte un copil, pe fiul său aşa cum a prevestit profetul Isaia: „Şi acest copil se va numi sfetnic minunat, Dumnezeu preaputernic, Părinte al veşniciei, Stăpân al păcii”. Cu acest copil, cu Isus, Dumnezeu ne dăruieşte tot ce are. Pacea lui, dreptatea şi iubirea lui.

Dacă cineva a primit atât de mult, nu trebuie să mai facă verificări. Acela poate să producă şi altora o bucurie. Iar Crăciunul este cea mai bună ocazie. Atunci când oamenii îşi dăruiesc reciproc cadouri, indirect spun: „Eu ţin la tine aşa cum eşti tu”. Aceşti oameni procedează asemenea lui Dumnezeu care ni l-a dăruit pe Pruncul Isus.

Sigur că nu aţi uitat de cei 20 de lei ai mei. Cred că-i pot dărui fără să aştept să-i primesc înapoi. La ieslea noastră observaţi o cutiuţă pentru cadouri. Banii pe care-i dăruiţi vor aduce bucurie altora. Şi apoi nu este important să ştie de la cine vin banii. Important e faptul ca ei să-şi dea seama că Dumnezeu îi iubeşte – acesta este un Crăciun adevărat. Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult încât îşi arată dragostea cu naşterea lui Isus.

A dărui este ceva extraordinar! Fiecare cadou ne aminteşte că Dumnezeu ne iubeşte la infinit şi ne dăruieşte din belşug. De aceea, vă doresc vouă tuturor să primiţi cadouri, oricât de mici ar fi ele, ca apoi să dăruiţi mai departe iubirea şi pacea lui Dumnezeu.