1 ianuarie 2010

1 ianuarie 2010

(Pentru copii)

Isus ne însoţeşte în noul an!

Introducerea:

Vă salut cu drag pe toţi la sfânta noastră Liturghie din noul an. Cred ca sunteţi încă puţin obosiţi, căci nu a fost simplă scularea din pat. Dar este bine să sărbătorim sfânta Liturghie la începutul anului. Vrem să-l lăudăm pe Dumnezeu, să-i mulţumim şi să-i cerem ca anul 2010 să fie un an binecuvântat. Isus Cristos vrea să ne însoţească pe drumul vieţii noastre.

Astăzi este o zi deosebită pentru biserică. E clar că sărbătorim începutul unui an nou. Dar mai e ceva. Astăzi este a opta zi de la naşterea lui Isus – este sărbătoarea Maicii Domnului. Dacă privim mai atent, remarcăm faptul că totul este legat împreună. Căci, odată cu naşterea lui Isus, Dumnezeu a aşezat un început nou. El a devenit om ca să ne însoţească în viaţă. Maria ne-a născut pe Isus, ea a spus „Da” mesajului îngeresc, ea s-a încrezut în Dumnezeu şi astfel ea aparţine cu siguranţă de acest început nou.

Evanghelia: Luca 2,16-21

Maria şi Iosif în grajd, copilul în iesle, păstorii se grăbesc spre Betleem. Acestea sunt tablouri ale Crăciunului. În toate povestirile e vorba practic de un lucru: Isus vine în lumea noastră. El vine la noi, ia parte la viaţa oamenilor şi vrea să ne însoţească în viaţa noastră.

La prima vedere pare de necrezut. Cum poate să se întâmple aşa ceva? Cum poate veni Dumnezeu la oameni? Aceste întrebări şi le-a pus şi Maria când a venit îngerul la ea să-i vestească faptul că ea îl va aduce în lume. Cu toata nesiguranţa Maria a spus: „Da”. A crezut în cuvântul lui poate după un timp de gândire. Dar s-a încrezut şi a crezut.

Maria ne dă curaj

Pentru că Maria a crezut, noi sărbătorim solemnitatea Maicii Domnului. Mulţumim Mariei în mod deosebit. Ea ne încurajează ca să credem şi să ne încredem în Dumnezeu care ne vrea numai binele. 

Unui prieten putem spune toate, lucruri frumoase şi chiar grijile şi problemele noastre. Am adus cu mine hârtie şi creioane. Scrieţi pe ele gândurile voastre pentru noul an care a venit. Nimeni nu ştie cum va fi noul an.

(Copiii scriu ceea ce gândesc, ceea ce-i mişcă. Dacă vor, pot să şi citească în public.)

Sfârşitul catehezei

Aţi scris multe pe hârtiile voastre. Toate acestea vrem să le încredinţăm acum lui Isus. Vrem să le predăm pentru că suntem convinşi că sunt bine păstrate. Să mergem la iesle şi să le punem în iesle.... La sfârşit vrem să ne rugăm: Isuse, tu vrei să fii prietenul nostru. La începutul anului aşezăm grijile şi nevoile noastre dar şi momentele frumoase. Rămâi cu noi pentru totdeauna. Mulţumim frumos! 

Sfânta Familie – Anul C

Sfânta Familie – Anul C

(Pentru copii)

Crăciunul l-am trecut cu bine, dar...

Predica

Evanghelia: Luca 2,41-52

Ei cum aţi petrecut Crăciunul?... Care a fost atmosfera?... Se spune că această sărbătoare este o sărbătoare a păcii şi a familiei. Din păcate, constatăm că de vreo două săptămâni ziarele ne dau sfaturi cum putem evita conflictele în familie fără a ne bate capul prea tare

Biserica ne invită să privim la Sfânta Familie. Să ne închipuim cum le-a mers: copilul Isus dispare fără să spună nimic părinţilor. Maria şi Iosif îşi dau seama de aceasta mai târziu, după o zi. Oare este acest un comportament exemplar?

Mai departe: după ce îl găsesc, Maria îl ia la întrebări. În schimb, Isus dă un răspuns un răspuns puţin arogant. Şi totuşi aceasta este Sfânta Familie!

Atunci când Luca scria acest episod el a voit să spună ceva despre Isus. El a voit să le povestească faptul că Isus era un om neobişnuit, unul care, chiar fiind copil, poseda calităţi deosebite. E sigur că Luca nu a voit să-l prezinte drept consilier familial. Şi totuşi el a făcut-o. El a povestit prin acest episod despre pruncul de 12 ani care a crescut într-o familie.

Atunci când copiii nu mai pot fi copii

Pentru ca să înţelegeţi mai bine aş vrea să vă amintesc de Michael Jackson care a murit nu de mult. Michael era un copil minune. Deja ca băiat a dansat şi cântat aşa de bine încât toată lumea era mirată şi parca vrăjită de el. Şi pentru ca era aşa de bun mulţi oameni au câştigat bani mulţi de pe urma lui. Înainte de toate tatăl lui. Mai târziu povestea el într-un interviu televizat cât suferit el din cauza aceasta.

Cam aşa se întâmplă cu copiii-minune. Ei au un talent deosebit care poate fi comercializat şi care astfel devin prizonierii lumii în care nu mai există locuri de joacă şi nici găleţi de nisip. Ei sunt prinşi în lumea adulţilor, în lumea banului în care se face totul pentru a câştiga cât mai mult. Iar asta poate fi îngrozitor de greu!

Închipuiţi-vă că Isus ar fi avut asemenea părinţi. Şi încă faptul că ar fi avut televizor. O Doamne, nici nu vreau să mă gândesc la aşa ceva!

Din fericire, Isus nu a avut asemenea părinţi. Maria şi Iosif nu s-au gândit la ce şcoală să-l dea pentru talentul lui Isus de a vorbi.

Isus nu a avut părinţi care toată ziua erau lângă el şi-l păzeau: fii atent să nu cazi! Ţi-ai mâncat mărul? Nu ai vrea sa bei ceva? Nu-ţi murdări pantalonii! Nu te-ai pieptănat. Ai grijă, foarfecele este ascuţit nu cumva să te tai!

Isus a avut părinţi care s-au gândit la el foarte des, dar nu întotdeauna. Poate că Maria şi Iosif aveau de discutat ceva important.

A fi sfânt nu e o notă ca la şcoală

Isus nu avea părinţi care credeau că ei ar fi singurii care se poarta bine şi corect cu el. Părinţi care sunt de părere că trebuie să explice educatoarelor, învăţătorilor cum se comportă ei cu el. El avea părinţi care credeau că el este la rude sau prieteni şi de aceea nu-şi făceau griji.

Deci Isus avea părinţi normali, el crescut într-o familie absolut normală. Şi acum în ce constă sfinţenia?

Totul!!! A fi sfânt nu înseamnă notă pe care o primeşti la şcoală. A fi sfânt nu înseamnă: Excelent cu plus! A fi sfânt înseamnă a fi iubit de Dumnezeu şi a-l iubi pe Dumnezeu. La Crăciun am sărbătorit naşterea lui Isus. Dumnezeu a devenit om şi a crescut într-o familie. Dumnezeu şi-a încredinţat Fiul unei familii. O familie înseamnă în bună măsură o ocazie sfântă. E vorba nu numai de familia din Nazaret. Sărbătoarea de azi include toate familiile chiar şi pe ale voastre!

Sfântul Ştefan

26 decembrie 2009: „Sfântul Ştefan”

(Pentru copii)

Lectura: Fapte 6,8-10 / Evanghelia: Mt 10,17-22 (numai versetele 17-19)

Cine era Ştefan?

Era un iudeu vorbitor de limbă greacă şi aparţinea comunităţii creştine din Ierusalim întemeiată de apostoli. Pe lângă creştinii vorbitori de aramaică existau şi vorbitori de limbă greacă. Ei veneau ca şi pelerini şi rămâneau mulţi. Dacă mureau bărbaţii, văduvele lor trebuiau ajutate. Era datoria apostolilor să se îngrijească de acest lucru. Întrucât comunitatea creştea, repede aveau nevoie de sprijin. Aşa au ales din rândurile lor şapte bărbaţi care au fost hirotoniţi de apostoli diaconi.

Acestora le aparţinea Ştefan. Era tânăr şi entuziasmat de mesajul lui Isus, „plin de Duh” (Fapte 7,55). Şi-a luat misiunea în serios şi se îngrijea de împărţirea corecta a donaţiilor pentru cei săraci şi potolea certurile şi instaura pacea.

Ştefan avea duşmani

În scurt timp, Ştefan primi învoire de la apostoli să predice iudeilor greci evanghelia în limba lor. În predicile sale găsea cuvinte potrivite şi putea să convingă pe oameni că merită să creadă. Aşa a început să aducă lui Petru candidaţi la botez. El făcea mult bine şi vindeca pe cei bolnavi. Învăţătorii iudei au început să fie atenţi. Întrucât vorbea greceşte, nu-l puteau controla. Succesele lui îi făceau neîncrezători şi invidioşi. Au început să aţâţe lumea împotriva lui şi au găsit martori mincinoşi; a fost arestat şi adus în faţa consiliului suprem. Fiind plini de ură, l-au ucis cu pietre.

Ştefan a fost primul creştin care a murit pentru credinţa sa. Unul dintre duşmanii lui era Saul, care mai târziu a devenit Paul.

Crucea în faţa ochilor

Ca şi Ştefan au murit atunci şi în toate timpurile mulţi oameni din cauza persecutării lor. Chiar şi în timpurile noastre sunt ucişi creştini din cauza credinţei lor. Ziarele şi TV-ul ne relatează despre aceasta. Evanghelia ne arată că Isus era conştient ce grea este propovăduirea credinţei de către ucenici. De aceea el spunea să fie vigilenţi, asigurându-i de sprijinul său.

Viaţa şi moartea sfântului Ştefan ne aminteşte că viaţa lui Isus începe de le iesle până la cruce. Cunosc o icoană în care se poate vedea pe partea de jos un staul cu o iesle şi un drum spre deal pe care se află trei cruci. Acest tablou îl arată pe Isus dintr-o privire. De altfel şi noi privim spre cruce. Chiar dacă ieslea noastră este aşa de frumoasă şi pe care o iubim, ea nu stă pe altar. Pe altar avem crucea.

„Drumul aducător de mântuire” al lui Isus

De Crăciun se potriveşte să ne gândim la drumul „aducător de mântuire” al lui Isus. Sigur că avem greutăţi în viaţa noastră ca şi ceilalţi semeni. Totuşi aşa cum sfântul Ştefan a fost însoţit şi întărit în suferinţă, putem fi siguri că Isus ne însoţeşte când ne merge bine şi atunci când ne apasă ceva. Putem fi siguri că cu ajutorul său putem trecem peste greutăţi. În zilele frumoase vrem să fim recunoscători şi să căutăm să însufleţim pe alţii cu bucuria de crăciun.

Rugăciunea credincioşilor

Să ne rugăm împreună lui Isus a cărui naştere o sărbătorim:

-   Dăruieşte creştinilor putere atunci când sunt prigoniţi pentru credinţă...

-   Ajută-i pe cei puternici să lucreze în dreptate şi pace...

-   Fii alături de acei oameni care suferă de violenţă şi război...

-   Dăruieşte celor trişti din comunitatea noastră oameni care să-i încurajeze...

Crăciunul 2009

Crăciunul 2009

(Cateheză pentru copii)

„A dărui este ceva minunat!” (Is 9,1-6)

Ştiţi ce găsesc frumos de Crăciun? Cadourile! Să vă spun motivul? Dăruirea îl face om fericit. Ridicaţi mâna sus cine dintre voi s-a bucurat când a primit un cadou.

Poate ar trebui să facem o probă. Fireşte că nimeni nu are la sine un cadou frumos împachetat, dar eu am 20 de lei. Putem dărui şi bani. Iar 20 de lei este un cadou drăguţ pentru că se pot cumpăra mai multe lucruri. Ce aţi cumpăra voi cu cei 20 de lei? (...) Deci cine vrea să primească de la mine cei 20 de lei ? – Aşa de mulţi... Ia să văd cine mi-ar dărui ceva? Înseamnă că amândoi avem câte ceva. Eu dăruiesc cuiva 20 de lei care-mi dăruieşte ceva.

Atunci când dăruim, riscăm să nu procedăm bine. Când dăruim, nu avem voie să ne gândim dacă merită sau dacă punem vreo condiţie: „Îţi dăruiesc asta sau asta dacă tu faci asta pentru mine!” A dărui nu e ceva ca un fel de schimb de marfă. Un cadou nu trebuie să spună: „Aştept asta şi asta de la tine”. Un adevărat cadou spune: „Îţi dau ceva de la mine pentru că ţin la tine”.

Noi, creştinii, credem ca Dumnezeu este unul care ne dăruieşte cu prisos. Care ne dăruieşte totul în viaţa noastră şi prin aceasta ne spune: „Ţin la tine, te iubesc aşa cum eşti tu”. Iar când Dumnezeu ne dăruieşte ceva, nu este zgârcit. Tot ce avem este dăruit de el. Viaţa noastră, talentele noastre, plantele. Animalele şi toată creaţia. De asemenea, şi oamenii de care suntem înconjuraţi sunt un cadou al lui Dumnezeu.

De Crăciun sărbătorim faptul că Dumnezeu ne-a dăruit un cadou deosebit: el ne dăruieşte un copil, pe fiul său aşa cum a prevestit profetul Isaia: „Şi acest copil se va numi sfetnic minunat, Dumnezeu preaputernic, Părinte al veşniciei, Stăpân al păcii”. Cu acest copil, cu Isus, Dumnezeu ne dăruieşte tot ce are. Pacea lui, dreptatea şi iubirea lui.

Dacă cineva a primit atât de mult, nu trebuie să mai facă verificări. Acela poate să producă şi altora o bucurie. Iar Crăciunul este cea mai bună ocazie. Atunci când oamenii îşi dăruiesc reciproc cadouri, indirect spun: „Eu ţin la tine aşa cum eşti tu”. Aceşti oameni procedează asemenea lui Dumnezeu care ni l-a dăruit pe Pruncul Isus.

Sigur că nu aţi uitat de cei 20 de lei ai mei. Cred că-i pot dărui fără să aştept să-i primesc înapoi. La ieslea noastră observaţi o cutiuţă pentru cadouri. Banii pe care-i dăruiţi vor aduce bucurie altora. Şi apoi nu este important să ştie de la cine vin banii. Important e faptul ca ei să-şi dea seama că Dumnezeu îi iubeşte – acesta este un Crăciun adevărat. Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult încât îşi arată dragostea cu naşterea lui Isus.

A dărui este ceva extraordinar! Fiecare cadou ne aminteşte că Dumnezeu ne iubeşte la infinit şi ne dăruieşte din belşug. De aceea, vă doresc vouă tuturor să primiţi cadouri, oricât de mici ar fi ele, ca apoi să dăruiţi mai departe iubirea şi pacea lui Dumnezeu.

Crăciunul 2009

Crăciunul 2009

(Cateheză pentru copii)

„A dărui este ceva minunat!” (Is 9,1-6)

Ştiţi ce găsesc frumos de Crăciun? Cadourile! Să vă spun motivul? Dăruirea îl face om fericit. Ridicaţi mâna sus cine dintre voi s-a bucurat când a primit un cadou.

Poate ar trebui să facem o probă. Fireşte că nimeni nu are la sine un cadou frumos împachetat, dar eu am 20 de lei. Putem dărui şi bani. Iar 20 de lei este un cadou drăguţ pentru că se pot cumpăra mai multe lucruri. Ce aţi cumpăra voi cu cei 20 de lei? (...) Deci cine vrea să primească de la mine cei 20 de lei ? – Aşa de mulţi... Ia să văd cine mi-ar dărui ceva? Înseamnă că amândoi avem câte ceva. Eu dăruiesc cuiva 20 de lei care-mi dăruieşte ceva.

Atunci când dăruim, riscăm să nu procedăm bine. Când dăruim, nu avem voie să ne gândim dacă merită sau dacă punem vreo condiţie: „Îţi dăruiesc asta sau asta dacă tu faci asta pentru mine!” A dărui nu e ceva ca un fel de schimb de marfă. Un cadou nu trebuie să spună: „Aştept asta şi asta de la tine”. Un adevărat cadou spune: „Îţi dau ceva de la mine pentru că ţin la tine”.

Noi, creştinii, credem ca Dumnezeu este unul care ne dăruieşte cu prisos. Care ne dăruieşte totul în viaţa noastră şi prin aceasta ne spune: „Ţin la tine, te iubesc aşa cum eşti tu”. Iar când Dumnezeu ne dăruieşte ceva, nu este zgârcit. Tot ce avem este dăruit de el. Viaţa noastră, talentele noastre, plantele. Animalele şi toată creaţia. De asemenea, şi oamenii de care suntem înconjuraţi sunt un cadou al lui Dumnezeu.

De Crăciun sărbătorim faptul că Dumnezeu ne-a dăruit un cadou deosebit: el ne dăruieşte un copil, pe fiul său aşa cum a prevestit profetul Isaia: „Şi acest copil se va numi sfetnic minunat, Dumnezeu preaputernic, Părinte al veşniciei, Stăpân al păcii”. Cu acest copil, cu Isus, Dumnezeu ne dăruieşte tot ce are. Pacea lui, dreptatea şi iubirea lui.

Dacă cineva a primit atât de mult, nu trebuie să mai facă verificări. Acela poate să producă şi altora o bucurie. Iar Crăciunul este cea mai bună ocazie. Atunci când oamenii îşi dăruiesc reciproc cadouri, indirect spun: „Eu ţin la tine aşa cum eşti tu”. Aceşti oameni procedează asemenea lui Dumnezeu care ni l-a dăruit pe Pruncul Isus.

Sigur că nu aţi uitat de cei 20 de lei ai mei. Cred că-i pot dărui fără să aştept să-i primesc înapoi. La ieslea noastră observaţi o cutiuţă pentru cadouri. Banii pe care-i dăruiţi vor aduce bucurie altora. Şi apoi nu este important să ştie de la cine vin banii. Important e faptul ca ei să-şi dea seama că Dumnezeu îi iubeşte – acesta este un Crăciun adevărat. Dumnezeu ne iubeşte aşa de mult încât îşi arată dragostea cu naşterea lui Isus.

A dărui este ceva extraordinar! Fiecare cadou ne aminteşte că Dumnezeu ne iubeşte la infinit şi ne dăruieşte din belşug. De aceea, vă doresc vouă tuturor să primiţi cadouri, oricât de mici ar fi ele, ca apoi să dăruiţi mai departe iubirea şi pacea lui Dumnezeu.

Duminica a patra din Advent – Anul C

Duminica a patra din Advent – Anul C

(Pentru copii)

Cateheză: Maria în drum spre slujirea iubirii

(Luca 1,39-45)

Scopul catehezei: Copiii să recunoască faptul că nu numai Maria, ci fiecare dintre noi poate deveni o persoană a istoriei mântuirii. Fiind sora noastră cea mai mare, ea îl aduce oamenilor pe Isus.

Maria porneşte la drum

Acest lucru se poate întâmpla şi azi: o rudă ne sună şi ne cheamă să mergem la ea. Ne urcăm în maşină şi nici măcar în două ore suntem acolo. Nu ştim cum a aflat Maria că Elisabeta ruda ei are nevoie de ajutorul ei. În schimb, ştim că drumul parcurs are o lungime de aproape 150 km. Asta înseamnă că Maria a avut nevoie cel puţin o săptămână. O săptămână pe jos timp în care Maria aude, vede şi trăieşte evenimente care înseamnă mult pentru o femeie tânără în acea epocă. Nu a refuzat să meargă pe străzile pietroase: soldaţii romani eliberau străzile fără scrupule când era vorba de demnitari; ei se uitau de sus, de pe cai, la sărmanii pietoni; toţi se temeau de brutalitate şi tâlhărie pentru că nu erau înarmaţi.

Ea merse în casa lui Zaharia şi o salută pe Elisabeta

În sfârşit, ea poate să părăsească strada, ea a ajuns la capăt. Oare la ce s-a gândit pe drum? Sigur că a avut mult timp să gândească, să mediteze chiar şi despre ceea ce a promis lui Dumnezeu. Şi acum o îmbrăţişează pe Elisabeta. Îmbrăţişarea este un semn deosebit al simpatiei. Acest gest este făcut de două femei deosebite: tânăra fată Maria care aşteaptă un copil despre care îngerul a zis că va fi fiul lui Dumnezeu; şi Elisabeta care în traducere înseamnă Dumnezeu este belşug – şi pe care el totuşi decenii întregi a lăsat-o să fie neroditoare. Cine ştie câte lacrimi de bucurie nu s-au vărsat în acele momente mai ales că absenţa copiilor într-o familie era considerată ca o pedeapsă de la Dumnezeu? Şi pe deasupra ea era şi femeie de preot. Pe când ei încetaseră să mai spere, iată că ea rămâne însărcinată la o vârstă în care alte femei deja îşi legănau nepoţii.

„Binecuvântată eşti mai multe decât celelalte femei”

Ceea ce se întâmplă acum este mişcător: cea care era mai în vârstă o preamăreşte pe cea tânără: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău”. Elisabeta care avea deja experienţa vieţii, care a simţit vecinătatea lui Dumnezeu îşi dă seama că această rudă a ei poartă în trupul ei pe Stăpânul lumii.

Fericită că a crezut

„Fericită este aceea a crezut că s-a împlinit ceea ce i-a spus Domnul”. Încă odată se bucură Elisabeta de încrederea rudei sale. Această încredere ar trebui s-o avem şi noi. Maria, sora noastră mai mare în credinţă, a devenit exemplu pentru toţi. La propunerea îngerului ea nu a întrebat ce primeşte în schimb pentru aceasta. Ea nu s-a lăsat mult rugată. Ea s-a pus la dispoziţia lui Dumnezeu.

Şi cum este când Dumnezeu cheamă astăzi? Şi cu tine are un plan! Trebuie numai să-l descoperi. El este cel care nu e indiferent faţă de oameni.

Ce vrea să ne spună Domnul?

Dumnezeu nu trimite Iulianei şi lui Ştefan nici un înger aşa cum a făcut cu Fecioara Maria sau poate totuşi. Căci trimişii lui Dumnezeu nu au aripi ei seamănă ca oamenii, ei se numesc Anişoara sau Gheorghiţă, doamna sau domnul Bişog. Dar toţi aceştia au un mesaj şi acest mesaj este pentru anumite persoane. Problema este că de multe ori aceste mesaje se izbesc de urechi surde sau de inimi foarte obosite. De aceea, trebuie să ne controlăm dacă auzim şi vedem bine. Mesajul acestei duminici: Dumnezeu ne cheamă să fim lumină pentru ca prin noi lumea să devină mai luminoasă, mai prietenoasă şi mai călduroasă.

Duminica a treia din Advent - Anul C

Duminica a treia din Advent

(Pentru copii)

Duminica a treia din Advent poartă din vechime denumirea latinească Gaudete care în traducere înseamnă: „Bucuraţi-vă!” Aveţi idee de ce se cheamă aşa? (...)

Crăciunul este sărbătoarea bucuriei. Dar ce fel de bucurie aceasta? La ce vă bucuraţi cel mai mult când vă gândiţi la sărbătoarea care se apropie? (...)

Bucuria de care a povestit apostolul Paul în scrisoarea lui este o bucurie de altă natură – şi totuşi are legătură cu ceea ne pregătim în zilele acestea pentru Crăciun: iubirea lui Dumnezeu faţă de noi oamenii. Din închisoare apostolul Paul scrie o scrisoare în care el, într-o manieră personală, exprimă ceea ce îl mişcă şi ceea ce îi aduce mângâiere. Paul este ferm convins că el trăieşte în trupul său venirea a doua a lui Isus. Această convingere îl umple cu o bucurie care înseamnă nu numai o veselie superficială, ci bucuria că aparţine lui Cristos şi că poate să fie strâns unit cu el. Această bucurie este aşa de adâncă, încât poate să schimbe viaţa oamenilor, relaţiile între oameni, grijile lor. Condiţia pentru a avea această bucurie este încrederea fundamentală în lucrarea lui Dumnezeu în viaţa noastră. „Domnul e aproape”, spune apostolul Paul.

Ne mai rămâne puţin timp până la Crăciun; un timp care este legat de muncă şi pregătire. Dar un lucru nu avem dreptul să uităm: Bucuria de care vorbim acum nu putem să o producem noi. Ea ne este dăruită. Bineînţeles putem să aducem bucurie semenilor noştri prin faptul că dăruim ceva. Aceste gesturi de apropiere umană sunt o expresie a bucuriei pe care o are Dumnezeu vizavi de noi: el vrea să fie aşa de aproape de noi încât vine la noi în lume ca un prunc.

Bucuria de care vorbeşte apostolul în scrisoarea sa este o adevărată bucurie de Crăciun. Această bucurie să ne însoţească nu numai în timpul Adventului şi Crăciunului, ci în tot timpul anului şi în toata viaţa noastră.

Rugăciunea credincioşilor

Plini de bucurie, ne apropiem de sărbătoarea Crăciunului şi vrem să-l rugăm pe Dumnezeu Domnul nostru:

-                     Mulţi oameni sunt trişti şi nu au speranţă. Cheamă oameni care să vestească bucurie şi încredere.

-                     Mulţi oameni sunt bolnavi şi plini de îndoială. Vindecă-le trupul şi sufletul.

-                     Mulţi oameni suferă pentru că sunt trataţi nedrept. Trimite-le oameni care să promoveze dreptate.

-                     Mulţi oameni sunt in închisori. Dăruieşte-le iertare.

-                     Mulţi oameni au murit fără să fi auzit de tine. Arată-te lor ca Dumnezeu al vieţii şi iubirii.

Iubirea ta schimbă lumea. Pe tine te lăudăm şi te preamărim toate zilele vieţii noastre. Amin.

Duminica a doua din Advent - Anul C

Duminica a doua din Advent. Anul C
(Pentru copii)


Introducere

Pe drumul care duce spre Crăciun întâlnim oameni care pregătesc venirea lui Isus şi care ne însoţesc: înainte de toate Maria mama lui, apoi Ioan înaintemergătorul lui Isus. Ei sunt pentru noi mari semne de circulaţie pe drumul nostru prin Advent – oameni care vor să ne ajute ca să fim deschişi la venirea lui Isus în lumea noastră şi în viaţa noastră.

La fiecare slujbă Isus vrea să se întâlnească cu noi. De aceea vrem să cerem îndurarea şi vecinătatea lui.

Evanghelia: Luca 3,1-6

Nume importante care sunt repede uitate

Sunt sigur că cei mai mulţi dintre voi ştiu cum se numeşte preşedintele ţării şi chiar numele domnului primar. Sigur că este mai greu să ne amintim de cei care au murit acum 5 sau 10 ani. Ne vine greu şi nouă celor maturi. Cu cât mai mult trece timpul cu atât mai puţin ne amintim de numele lor.

În evanghelia de azi e vorba de nume deosebite. Unele le întâlnim mai des: e vorba de Ponţiu Pilat cunoscut în Crez; am auzit poate numele lui Irod, nu cel care a omorât pruncii din Betleem, ci fiul lui care are acelaşi nume; pe împăratul Tiberius e cunoscut mai mult de cei care studiază intensiv istoria. In vremea aceea erau nume celebre care deţineau puterea. Astăzi sunt aproape toţi uitaţi.

Ioan, premergătorul lui Isus

După ce Luca ne-a enumerat oameni importanţi ne îndreaptă privirea din palatele lor spre pustiu. Aici îl găsim pe Ioan Botezătorul care predică şi botează. Comparativ cu noi, atunci nu s-a consemnat vreo ştire despre el. Împăratul Tiberius ar fi dat din umeri dacă cineva i-ar fi vorbit despre Ioan. Poate ar fi zis: Ei, de ăştia sunt mulţi, nu-i musai să-i cunoaştem. Astăzi e invers. Azi Ioan e cunoscut mai mult decât toţi ceilalţi împreună.

Dacă-l comparăm cu celelalte nume, el nu e cunoscut pentru că ar fi avut multă putere sau influenţă. De numele lui ne amintim de el pentru că el l-a arătat pe Isus aşa cum l-a reprezentat odată un pictor: cu un deget extrem de lung . Priviţi la cel care va veni, deschideţi-vă ochii, deschideţi inimile voastre. Recunoaşteţi că Isus vrea să schimbe lumea şi viaţa noastră. El ne arată că iertarea este mai importantă decât dreptatea cu orice preţ. El preţuieşte pe toţi şi chiar pe cei care sunt ignoraţi de toţi: pe cei marginalizaţi, săraci, copii. El vesteşte faptul că fiecare om este important în faţa lui Dumnezeu.

Isus transformă lumea

Această transformare e anticipată de evanghelistul Luca. Tiberius, Pontiu Pilat, Irod era atunci în centrul atenţiei. A vorbit mult de ei, dar tot aşa de repede au fost uitaţi. Pe când despre Ioan care a trăit ascuns în pustiu ne amintim cu toţi astăzi. Unităţile de măsură ale lui Dumnezeu nu sunt unităţile de măsură ale lumii noastre: ce este important şi puternic se uită repede; dar unul care a stat pe margine nu este uitat nici măcar după 2000 de ani.

Rugăciunea credincioşilor

Dumnezeule, Ioan a pregătit pe oameni pentru venirea Fiului tău. Noi te rugăm:

·                    Pentru toţi care în zilele acestea sunt neliniştiţi şi stresaţi: ca să găsească linişte şi să nu te piardă din vedere...

·                    Pentru toţi care în zilele acestea sun singuri şi trişti: ca să găsească oameni care să-i consoleze şi să-i ajute...

·                    Pentru toţi care nu cunosc Crăciunul şi pentru care sunt importante numai cadourile: ca să poată gândi din nou la viaţa lor...

·                    Pentru toţi care au devenit indiferenţi: ca acest timp de Advent să-i ajute să meargă mai atenţi prin viaţă...

Duminica întâia din Advent – Anul C

Duminica întâia din Advent – Anul C

(Pentru copii)

Introducere

Începând cu duminica de azi intrăm în timpul Adventului. Acest timp până la Crăciun este un timp deosebit, un timp de pregătire şi de aşteptare. Unii dintre voi se bucură de acest timp, alţii poate nu au răbdare şi deja numără nopţile. A aştepta nu este uşor. Avem nevoie de răbdare. De acest ne dăm seama dacă ne uităm la corona de Advent. Ea ne aminteşte că vrem să ne apropiem pas cu pas de sărbătoarea Crăciunului. Acum putem aprinde prima lumânare şi să cântăm numai prima strofă: Wir sagen euch an den lieben Advent.

Predică

Se recomandă a avea o vază cu o plantă mică care să aibă un vlăstar tânăr.

Lectura: Ieremia 33,14-16

Trebuie răbdare ca să crească o plantă: sunt sigur că ştiţi ce este necesar la creştere (--) Semănăm o sămânţă mică în pământ şi deodată apare un vlăstar care creşte încet căutând şi lumina. V-am adus aici un astfel de vlăstar: o plantă aparent mică. Tânărul vlăstar priveşte din pământ in sus. Totuşi este plin de viaţă şi devine o plantă mare. Despre acest vlăstar este vorba şi în lectura de azi (A se citi lectura)

Acest vlăstar de care e vorba în lectură este un vlăstar deosebit, nu tocmai o plantă. Profetul vesteşte un om pe care îl denumeşte vlăstar, vlăstar care va face mult bine.

O licărire de speranţă

Vlăstarul acesta va avea grijă de dreptate. El va mântui pe oameni şi toţi vor putea trăi în siguranţă.

Aceste sunt veşti bune. Căci oamenii cărora se adresează profetul au îndoieli şi sunt lipsiţi de curaj. Locuitorii Ierusalimului au fost martori la distrugerea oraşului lor şi cum a fost ocupat de oştiri străine. Chiar templul, casa lui Dumnezeu nu a fost cruţată. Şi acum nu mai au ce spune în patria lor proprie. Se simt neîndreptăţiţi.

Cuvintele profetului au fost odinioară pentru israeliţi ca o licărire de speranţă. Îşi dau seama că Dumnezeu nu i-a părăsit. El îi va ajuta şi va face ordine. Se vor întoarce liniştea şi pacea, iar templul va fi reconstruit. El va întrona dreptatea.

Isus Cristos – vlăstarul lui Dumnezeu

Noi creştinii înţelegem altfel cuvintele profetului. Pentru noi acest vlăstar este Isus care va face toate bine. El este Fiul lui Dumnezeu – vlăstar al lui Dumnezeu şi prin el vor fi mântuiţi toţi oamenii care cred şi-l iubesc. Prin viaţa şi faptele sale ne-a arătat ce înseamnă a trăi în linişte şi în dreptate. În această privinţă el ne este o pildă. El vrea să ne stimuleze ca să trăim în pace şi în duhul dreptăţii.

Pacea şi dreptatea trebuie să crească

Să ne întoarcem încă odată la acest mic vlăstar (arată încă odată mica plantă). Imaginea vlăstarului care încolţeşte şi creşte este imaginea păcii şi dreptăţii care trebuie să crească şi să înflorească. Noi trebuie să fim atenţi această plantă să crească şi să înflorească (rodească). Nu avem voie s-o călcăm în picioare sau să ne purtăm urât cu ea. Noi trebuie să ajutăm indiferent unde ne aflăm, la şcoală, în familie, ca să domnească pacea şi dreptatea. Cum putem contribui la aceasta ? Un exemplu este ca după o ceartă să facem noi primul pas către colegul nostru. Mai ales in acest timp sfânt al Adventului. Să avem grijă şi de ceilalţi care nu se pot apăra. Numai aşa creşte la noi pacea – ca un vlăstar mic. Dar din acest vlăstar mic poate sa devină o plantă mare de care se bucură toţi.

Rugăciunea universală

Dumnezeu doreşte dreptatea şi pacea. Să ne rugăm:

-                      Pentru cei puternici ai lumii: ca să aibă grijă de bunăstarea oamenilor.

-                      Pentru toţi oamenii care suferă de războaie, violenţă, ură şi duşmănie: ca să guste pacea şi iertarea.

-                      Pentru toţi oamenii care se implică în făurirea păcii şi dreptăţii în lume şi aici la noi: fă ca ei să simtă că merită osteneala lor.

-                      Pentru toţi oamenii care se pregătesc conştient pentru Crăciun: dăruieşte-le timp şi linişte în aceste zile de Advent.

Dumnezeule bun şi drept, îţi mulţumim pentru vlăstarul tău Isus Cristos care prin viaţa sa a adus pace şi dreptate pe acest pământ. Amin.

1.Wir sagen euch an den lieben Advent.

Sehet, die erste Kerze brennt.

Wir sagen euch an eine heilige Zeit.

Machet dem Herrn die Wege bereit.

Refren:

Freut euch, ihr Christen, freuet euch sehr !

Schon ist nahe der Herr.

Traducere liberă

Vă vestim Adventul cel drag.

Priviţi, prima lumânare arde.

Vă vestim un timp sfânt.

Lărgiţi căile Domnului.

Bucuraţi-vă creştinilor, bucuraţi-vă mult !

Domnul este deja aproape.

Acest cântec este specific timpului Adventului. Are patru strofe: pentru fiecare lumânare de pe coroană câte o strofă bineînţeles pentru cele patru duminici.