duminică, 31 ianuarie 2010

Duminica a cincea de peste an – Anul C

Duminica a cincea de peste an – Anul C
(Pentru copii)

Să aruncăm mrejele din nou
(Luca 5,1-11)

Lipsa succesului la noi – şi la Simon şi însoţitorii săi
Cunoaştem cu toţii asemenea situaţii: ne-am străduit cu toate puterile şi totuşi fără succes. De exemplu: Cineva învaţă cu sârguinţă la şcoala şi, când e vorba de tema de acasă, primeşte o notă slabă. Vrei să faci un cadou părinţilor tăi un tablou făcut de tine, dar nu-ţi reuşeşte. Speri să bagi un gol, dar nu reuşeşti. Se pot da multe exemple în acest sens (...) Mulţi oameni renunţă şi spun: efortul meu nu are nici un sens, mai bine renunţ.
Cam aşa au decurs lucrurile la Simon Petru şi însoţitorii săi. Ore întregi au stat noaptea pe lac. Au aruncat mrejele la timpul potrivit şi au încercat să prindă peşte. Căci din asta trăiau. Dacă se întorceau fără peşte asta însemna ca rămâneau poate fără mâncare sau nu aveau ce să mai vândă. Toata truda era în zadar. Obosiţi şi extenuaţi se întorc spre mal. Acolo îşi curăţă mrejele şi se pregătesc pentru următoarea noapte în speranţa succesului.

O pescuire minunată – la cuvântul lui Isus
Între timp apare Isus. Cu siguranţă că auziseră de el. Căci în Cafarnaum, locul de baştină a lui Petru, Isus săvârşise câteva minuni. Şi de aceea îi oferă barca lui – în ciuda eforturilor din ultima noapte – pentru ca Isus, fiind mai departe de mal, să poată vorbi mulţimilor. Atunci Isus le zice pescarilor să meargă pe lac şi să arunce încă o dată mrejele. Petru începe să se mire. Ce rost avea, că doar noaptea trecută nu au prins nimic! Cu atât mai puţin se putea pescui în timpul zilei. Nu ar fi mai bine ca să adune noi puteri pentru noaptea viitoare? Ce poate şti Isus, băiatul lemnarului, despre pescuit?
Ceva totuşi îl îndeamnă pe Petru să meargă pe lac. „Dacă tu spui, voi arunca mrejele – zice lui Isus. Chiar dacă perspectivele nu sunt aşa de roze, chiar dacă am renunţat, Petru va încerca încă o dată. Şi va fi răsplătit din belşug: Barca lui Petru şi a însoţitorilor lui s-a umplut până la refuz.
Încurajarea lui Isus şi încrederea lui Petru au produs schimbarea hotărâtoare. Petru simte că bărbatul din Nazaret este cineva deosebit. Isus îl cheamă pe Petru şi-i spune că, de acum, să nu pescuiască peşti, ci oameni. Ca apostol, Petru a câştigat mulţi oameni pentru Cristos. Astfel, el a devenit pescar de oameni.

Să ne amintim de încurajarea lui Isus – vizavi de Petru şi de noi
În această privinţă scena de pe lac s-a repetat şi în viaţă. Petru a predicat mult şi a vorbit cu mulţi oameni şi totuşi câteodată erau puţini care-l ascultau. A voit să facă mult bine, dar nu a reuşit întotdeauna. A încercat să mijlocească între oameni, dar ei nu au vrut să se împace întotdeauna. Însă de fiecare dată îşi amintea de cuvintele lui Isus: „Mergi pe lac! Acolo aruncaţi mrejele pentru pescuit!” Acest lucru l-a încurajat pe Petru şi de aceea era conştient că este însoţit de binecuvântarea lui Isus.
Şi noi avem nevoie de cineva care să ne încurajeze. Petru şi însoţitorii săi s-au lăsat convinşi de cuvintele lui Isus şi au încercat din nou. Dumnezeu va duce efortul şi bunăvoinţa noastră spre succes – cu ajutorul lui Dumnezeu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu