Sâmbătă, 2 ianuarie 2021, părintele Iosif Mareş ar fi împlinit 71 de ani... Însă, la 12 aprilie 2018, după o grea suferinţă, părintele a închis ochii pentru această lume, iar din 14 aprilie 2018, ziua întoarcerii sale în ţărână, nu mai este printre noi...
Gândindu-mă la el, am propus pe contul meu facebook ca aceia care l-au cunoscut să lase un mesaj pentru a fi postat in memoriam pe acest blog. Pe măsură ce le voi primi textele, le voi adăuga pe această pagină.
- „Într-o discuție privată legată de perioada grea a comunismului când părintele a avut mult de suferit, întrebându-l despre unii, despre alții, părintele îmi spunea că, în fiecare situație, încerca să înțeleagă faptele și acțiunile persoanelor pe care-i considera prieteni într-o vreme. Oamenii sunt asemenea unei cărți pe care, dacă știi să o citești, o vei înțelege, mi-a spus atunci părintele”. (Ioan Şmid, despre pr. Iosif Mareş, 2 ianuarie 2019)
- „Păstrez multe amintiri frumoase cu unchiul meu, pr. Iosif Mareș. Avea un chip blând, foarte zâmbitor și generos. Când mergeam în vacanță de vară la Sfinția Sa, în Austria, obișnuiam să jucăm ore în șir Remy. Desigur că eu luam cel mai des bătaie. Era un om plin de viață.” (Sr. Cristina Mareș, 2 ianuarie 2021)
(Postare de Ovidiu V. Bişog)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu