Duminica Floriilor – Duminica a şasea (ultima) din Postul Mare

Duminica Floriilor – Duminica a şasea (ultima) din Postul Mare

Introducere:

Este ultima duminică din Postul Mare. Astăzi ne amintim de intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim. Mulţimea l-a aclamat ca pe Mesia cel trimis de Dumnezeu. Astfel se împlineşte cuvântul profetului Zaharia. El îl descrie pe regele Mesia ca pe un sărac şi umil, care merge călare pe un măgăruş. Trimisul lui Dumnezeu vine altfel decât l-ar fi aşteptat oamenii care in scurt timp vor striga: Răstigniţi-l!

Mergând cu el la procesiunea de Florii ne punem întrebarea: suntem pregătiţi să-l urmăm chiar şi pe cruce? - Tăcere –

Doamne Isuse Cristoase,

- Fiul lui Dumnezeu cel viu, Doamne, îndură-te de noi.

- Trimis de tatăl pentru a ne răscumpăra, Cristoase, îndură-te de noi.

- Tu ai fost ascultător până la moartea pe cruce, Doamne, îndură-te de noi.

Predică - Forţa iubirii lui Dumnezeu
(Luca 19,28-40;22,14-23,56)

1. Măgăruşul are un rol deosebit în evanghelia de azi. El îl poartă pe Domnul înspre Ierusalim. Acesta nu este numai un episod simpatic. Are o semnificaţie mult mai mare. Conform evangheliei Isus a fost până în prezent în Galileea. De acolo vine el spre Ierusalim. Pe drumul către Ierusalim dă de înţeles ca acolo se va întâmpla ceva deosebit. Intrarea lui în Ierusalim este începutul hotărârii sale. El vine de pe muntele Măslinilor. De pe acest munte aştepta poporului Israel venirea lui Mesia. Călare pe un măgăruş tânăr intră el în oraş. Pe un măgăruş vine regele Solomon spre izvorul Ghişon care are viziunea încoronării sale . Războinicii călăresc pe cai. Măgăruşul este animalul celor săraci şi al celor care caută pacea.

În faţa Domnului şi a Regelui ucenicii îşi aştern hainele lor pe stradă şi-l aclamă ca pe Regele-Mesia.

„Pace în cer şi glorie în înaltul cerurilor!” (Luca 19,38) aclamă ucenicii la intrarea lui. Ceea ce îngerii au vestit la naşterea lui Isus se adevereşte în acest moment.

Şi totuşi respingerea lui devine tot mai vizibilă. Fariseii vor să reducă pe ucenici la tăcere. A tăcea sau a-l recunoaşte drept rege şi Mesia, aici se pune întrebarea. Întrebarea rămâne până azi.

2. Câteva gânduri sunt necesare pentru a înţelege istoria pătimirii lui Isus scrisă de evanghelistul Luca. Isus îşi începe activitatea în Galileea pe lacul Genezaret. Acolo el vesteşte evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu prin cuvânt şi faptă. Evangheliile descriu apoi drumul său spre Ierusalim. Este drumul către oraşul sfânt, centrul credinţei evreilor. Acolo va hotărî poporul său dacă va accepta mesajul său sau nu. Deja la intrarea în Ierusalim pare că totul merge bine. Totuşi, speranţa nu se împlineşte. Urmează vinderea lui, arestarea, condamnarea, torturarea, moartea. Acest drum îşi va găsi ţelul în învierea lui. Întâlnirile cu Domnul cel înviat sunt premisa şi motivul pentru drumul Bisericii în lume.

În descrierea pătimirii lui Isus evanghelistul Luca are remarci proprii.

Pătimirea, moartea şi învierea lui Isus trebuie de văzut ca un tot unitar. Împreună formează binefacerea cea mare a lui Dumnezeu. Ea constă din faptul că drumul lui Isus prin pătimire şi moarte duce spre fericire iar înjosirea lui spre înălţarea lui.

Isus merge pe acest drum ca şi cel drept care este condamnat pe nedrept. El merge voluntar pe acest drum. Un înger îl întăreşte pe acest drum, iar el rămâne până la sfârşit ceea ce a fost întotdeauna.

El rămâne Învăţătorul oamenilor. Aşa cum el a mers pe acest drum al încercărilor tot la fel poate şi acela care îl urmează. Ca şi Isus poate să ofere viaţa sa în mâinile Tatălui său ceresc. Isus ne învaţă cum să ne comportăm în faţa morţii. El se roagă pentru duşmani. El rămâne cel care mântuieşte care-l ajută pe slujitorul marelui preot. El vindecă poporul care stă în faţa crucii sale de necredinţă şi-l conduce la părere de rău. Oamenii îşi bat pieptul când văd ce s-a întâmplat.

Isus rămâne cel care iartă. Penultimul cuvânt în faţa morţii este cuvântul iertării pentru tâlharul din dreapta.

Astfel Luca situează în faţa pătimirii lui Isus o notă de mângâiere, de încurajare. Nu grozăvia morţii decide ci faptul că bunătatea este de neînvins, forţa iubirii lui Isus.

Aceasta iubire a triumfat asupra morţii. Noi o vom sărbători peste o săptămână. Această iubire a rămas activă până astăzi până în acest moment.