sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Duminica a treia de peste an – Anul C

Duminica a treia de peste an – Anul C
(Pentru copii)

La început
Iubiţi copii, mă bucur că aţi venit la sfânta Liturghie. Atunci când persoane importante preiau o funcţie nouă, la început ţin o cuvântare. În acesta cuvântare îşi expun planurile şi ţelurile lor. Poate vă aduceţi aminte că la sfârşitul anului 2008, Barack Obama a fost ales preşedintele Statelor Unite ale Americii şi, mai târziu, a ţinut un discurs în faţa a mii de americani entuziasmaţi. Tot la fel şi Isus, înainte de a-şi începe activitatea, începe să vorbească în public şi anume în oraşul său Nazaret. Ceea ce a vestit rudelor şi concetăţenilor săi vrem să vorbim la predica de azi.

Predică


Evanghelia: Luca 4,14-21
Dragi copii, fiecare zi primim veşti bune şi rele. Indiferent unde am fi dacă citim ziarele sau stăm în faţa televizorului sau stăm într-o sală de aşteptare peste tot auzim noutăţi din toată lumea. Nu ne interesează toate şi nici nu vrem să auzim sau să vedem. De exemplu, sora mea, Rodica, s-a ascuns în spatele televizorului atunci când la televizor erau prezentate scene triste, imagini cu oameni răniţi, case distruse sau animale care suferă.
Şi voi? Cum vă merge când ascultaţi ştirile: ce ascultaţi cu plăcere ? Există ceva care vă face trişti sau de care vă este frică ? (---)
Cred că nimeni nu vrea să suporte atâtea catastrofe, certuri şi nenorociri. Fiecare îşi doreşte o lume dreaptă şi paşnică.

Vestea ce bună este prezentă – totuşi unde rămâne Răscumpărătorul?
O asemenea lume este posibilă? Putem noi, oamenii, să facem o asemenea lume? Această întrebare frământa de mult timp şi pe poporul israelit. Profeţii săi spuneau: Aceasta lume este posibilă pentru că va veni Dumnezeu. El va vindeca toate. Apoi apare o lume nouă, o lume în care Dumnezeu domneşte: Împărăţia lui Dumnezeu. Şi ei îşi închipuiau că Dumnezeu va veni în lume printr-un om. Veacuri de-a rândul au meditat iudeii despre acest om. Deseori au  vorbit despre el şi şi-au închipuit cum va arăta el. Altădată îl descriau prin diferite tablouri: va fi ca Moise, un eliberator, ca David, un principe al păcii, un Mesia, un fiu al lui Dumnezeu.
Multe generaţii aşteptau pe acest Mântuitor. Apoi a venit Isus şi a ţinut aceasta cuvântare: 
(Aici se va citi evanghelia).

Este chiar Isus?
Cred că Isus i-a surprins pe ascultători: pe de o parte, se aşteptau să le ţină o predică lungă, pe de altă parte, el le serveşte o frază, o simplă frază. Şi care e această frază? Este fraza rostită de profetul Isaia care se referă direct la Isus. Da, el este Mântuitorul cel dorit şi aşteptat! Cu el începe eliberarea oamenilor, cu el începe împărăţia lui Dumnezeu să devină o realitate.

Într-adevăr: Isus se ţine de cuvânt!
Totuşi ceea ce-l deosebeşte pe Isus de ceilalţi oameni e faptul că el se ţine de cuvânt. Pentru că era plin de Duh sfânt a putut realiza acest lucru.
Isus intră altfel în istorie: fără ameninţări sau cereri ca Ioan Botezătorul sau anumiţi farisei. Nu, Isus îi iubea şi îi cunoştea pe oameni. El ştia că nu ameninţările îi ajută pe oameni, ci dragostea. Şi a dăruit această dragoste tuturor care o voiau: astfel, el i-a mângâiat pe cei săraci, a mers la leproşi, i-a iertat pe păcătoşi, i-a vindecat pe orbi şi pe paralizaţi, i-a încurajat pe cei trişti, i-a invitat pe copii la el, nu se ruşina să stea la masă cu cei de la marginea societăţii. Şi toţi cei care observau aceste lucruri au putut spune că aici se întâmplă ceva minunat şi astfel „gustau” ceva din împărăţia lui Dumnezeu.

Depinde de noi dacă există veşti bune!
Această împărăţie a lui Dumnezeu care a început cu Isus trebuie să se răspândească în toată lumea. Dumnezeu doreşte ca noi, eu şi tu, să ne ajutăm. Nimeni nu este prea mic sau lipsit de importanţă. Fiecare are posibilitatea să devină folositor altora; căci fiecare are ochi să vadă nedreptatea, sărăcia şi pe cei care sunt la marginea societăţii, mâini cu care poate mângâia şi împărţi, o gură care poate să zică: Iartă-mă sau să şoptească cuvinte de mângâiere, urechi care sunt atente la strigăte de ajutor.
Aţi remarcat faptul că fiecare avem posibilităţi să lucrăm pentru împărăţia lui Dumnezeu şi să avem grijă ca veştile cele bune să se răspândească întotdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu