Almanahul familiei creştine (XXIX - Ultima parte). Întâlnirea cu Domnul

După ce am parcurs etapele vieţii umane prin trăirea sacramentală, iată-ne ajunşi la final, la întâlnirea noastră personală cu cel care a spus: “Eu sunt Învierea şi Viaţa”.

*

Dispută între viaţă şi moarte
Aşa vorbeşte viaţa:
Lumea este a mea,
pe mine mă laudă florile şi păsărelele
Eu sunt ziua şi răsăritul soarelui.
Aşa vorbeşte viaţa:
Lumea este a mea.
 
Aşa vorbeşte moartea:
Lumea este a mea,
Stelele şi luna cad în noaptea cea veşnică.
Aşa vorbeşte moartea:
Lumea este a mea.
 
Aşa vorbeşte viaţa:
Lumea este a mea.
Tu faci sicrie din piatră de marmură
Nu poţi să închizi iubirea înăuntru.
Aşa vorbeşte viaţa:
Lumea este a mea.
 
Aşa vorbeşte moartea:
Lumea este a mea.
Eu am făcut o prăpastie mare.
Eu am creat ciuma şi războiul.
Aşa vorbeşte moartea:
Lumea este a mea.
 
Aşa vorbeşte viaţa:
Lumea este a mea,
Fiecare mormânt trebuie să fie un pământ roditor
În care cade sămânţa mea cea veşnică.
Aşa vorbeşte viaţa:
Lumea este a mea.

(versuri din secolul al XVI-lea)

*

Moartea pune multe întrebări:

• Cum poate permite Dumnezeu aşa ceva?

• De ce a trebuit să moară aşa de tânăr şi pe neaşteptate?

• De ce s-a sinucis?

• Cum merge viaţa lui fără tată?

• Există viaţă după moarte?

• Unde sunt cei care au decedat?

• Unde găsesc eu mângâiere, alinare?

Multor oameni le e teamă de moarte şi nici nu pot suporta moartea unei rude. Aţii simt că moartea nu este ultimul cuvânt din viaţa unui om. Pe de altă parte, nu poate fi totul degeaba: iubirea, bucuria, osteneala, suferinţa, binefacerile, greutăţile, nădejdea şi dorul faţă de Dumnezeu. Creştinii se încred în moarte după cuvântul lui Isus şi promisiunea învierii.

Cum putem ajuta un muribund?

• Să nu-l lăsăm singur niciodată. Muribundul trebuie să simtă prezenţa lui Dumnezeu în oamenii care-l asistă în suferinţă.

• Să-l ţinem de mână. Cei care sunt aproape de moarte simt această necesitate de a fi ţinuţi de mână.

• Atât timp cât el poate vorbi, să-l lăsăm să vorbească, chiar dacă e nervos, să-şi exprime toate simţămintele şi temerile sale.

• Să chemăm un preot dacă muribundul o doreşte, iar, dacă nu doreşte, să încercăm să-l convingem.

• Să ne rugăm pentru cel muribund chiar dacă am presupune că el nu mai aude, căci trebuie să recunoaştem: nu suntem singuri. Dumnezeu este cu noi.

*

Mărturii creştine

• “Din mâna lui Dumnezeu am primit viaţa; sub mâna lui am trăit-o; în mâna lui mă întorc. Voi, care m-aţi iubit atât de mult, nu vă uitaţi la viaţa pe care am terminat-o, ci la ceea ce începe acum” (Sfântul Augustin).

• “Neliniştită este inima noastră, Doamne, până când nu se va odihni în tine” (Sfântul Augustin).

• “Eu nu mor, eu intru în viaţă” (Sfânta Tereza de Lisieux).

• “Cine cunoaşte Paştele nu se poate îndoi niciodată” (Dietrich Bonhoeffer)

• “Părinte al meu, nu te înţeleg, dar am încredere în tine” (Sr. Basilea Schlink)

• “Răposaţii noştri aparţin celor nevăzuţi şi nu celor absenţi” (Fer. Ioan al XXIII-lea).

*

P.S.

Cu acest episod, am încheiat “serialul” Almanahul Familiei Creştine. Dar el nu s-a sfârşit. Se poate continua la nesfârşit. M-aş bucura să primesc idei, sugestii pentru o nouă “lucrare”. Episcopul nostru ne-a dăruit fiecăruia câte o carte care are ca titlu Youcat, mai concret e vorba despre catehismul pentru tineri, în limbajul adecvat tineretului. El a fost conceput de cardinalul de Viena, arhiep. Schoenborn, şi e prefaţat de însuşi papa Benedict al XVI-lea. Există atâtea teme, subiecte... important este să culegem şi să alegem ceea ce ne e folositor nu numai pentru viaţa veşnică, ci şi pentru viaţa pământească.

Tuturor cititorilor, un Crăciun binecuvântat şi un An nou fericit!

Pr. Iosif Mareş