Almanahul familiei creştine (IV). A trăi într-o căsătorie mixtă

IV. A trăi într-o căsătorie mixtă 

Discuţiile cu conţinut religios între cei căsătoriţi nu sunt totdeauna uşoare. Adeseori rămâne ideea că “noi credem în acelaşi Dumnezeu”. Această credinţă a crescut totdeauna în mod concret într-o biserică. Tradiţii catolice, ortodoxe sau evanghelice sunt adânc întipărite. Cel mai târziu la botezul copilului se pune întrebarea în care biserică să fie botezat copilul. Aici trebuie să hotărască părinţii aşa cum au promis la cununie. 

În acelaşi timp vor descoperi ceea ce au comun cum ar fi în multe cazuri obligativitatea frecventării slujbei duminicale. Adesea au loc discuţii despre agenda duminicală a familiei. Vizitarea celor două slujbe îi ajută să înţeleagă mai bine cealaltă biserică.

În acest sens iată ce scriu, în anul 1985, Conferinţa Episcopală Germană şi Consiliul Bisericii Evanghelice din Germania:

“Creştinii din diferite Biserici nu pot rezolva greutăţile şi deosebirile care s-au adunat într-o istorie atât de lungă şi dureroasă. Dar, dacă ei au respect pentru religia celuilalt, câştigă o pătrundere mai profundă a credinţei şi crează condiţii fără de care nu se poate dialoga mai departe. Dacă ei trebuie să sufere această despărţire care încă mai persistă, ei vor contribui în găsirea a noi drumuri spre ţelul unităţii în Cristos”.

Deja înfrumuseţarea bisericii, cântecele, riturile, semne şi gesturi dau ocazie la întrebări şi explicaţii. Acelaşi lucru e valabil şi la sărbătorile din timpul anului: De ce sărbătoreşte Joia Verde Biserica Catolică? se întreabă partea necatolică.

În Europa occidentală, mai ales în Germania, trăiesc mulţi mahomedani al căror număr creşte vertiginos. Dacă un catolic sau catolică se căsătoreşte cu un musulman, trebuie să ştie cum este privită la ei familia şi căsătoria. Pentru o căsătorie validă cu un musulman, budist, hindu, evreu este necesară dispensa episcopală. Dreptul matrimonial catolic aşteaptă o mare cooperare din partea necreştină în problema creşterii copiilor. Tradiţia islamică consideră copilul unui musulman drept musulman. 

Înainte de a încheia o căsătorie cu un partener necatolic sau necreştin trebuie să aibă loc nişte discuţii între parteneri pentru a se evita eventuale conflicte în timpul vieţii. Nu trebuie să uităm că există fundamentalişti, oameni care nu tolerează nimic. Recomand un film inspirat dintr-un caz care nu este unic în viaţa de zi cu zi. Titlul filmului se numeşte aproximativ: Nu fără fiica mea. După ce au trăit împreună un timp îndelungat, tatăl musulman ia copilul şi merge într-o ţară musulmană şi-l obligă să practice religia sa. Cu eforturi supraumane reuşeşte mama să-şi aducă înapoi acasă. Cu ocazia vizitei în Iordania am vizitat şi oraşul Aqaba în sudul ţării unde preotul melkit el însuşi de origine arabă mi-a povestit câte ceva din viaţa creştinilor de origine arabă.

Conclud cu ideea că, înainte de a încheia o căsătorie, să lăsăm să judece nu numai inima, ci şi mintea cât de cât.