Almanahul familiei creştine (XIV). A trăi împreună cu copii

XIV. A trăi împreună cu copii

“Să ne sculăm fără a trezi pe nimeni... a descoperi lumea din nou”

Copilul porneşte în călătorie de explorare: câte lucruri nu sunt de văzut! Lumea celor mari este pestriţă şi tulburătoare, şi copilul este ca un Cristofor Columb care trebuie să o descopere. Cât priveşte distracţia, este, într-adevăr, o muncă serioasă pentru educatori. Copiii sunt câteodată destul de pretenţioşi.

“Dacă tata este cu mine,

totul are un nume,

pasărea, pomul şi floarea.

Dacă tata este cu mine

pământul nu mai este mut.

Vine noaptea, vine întunericul,

tata îmi arată stelele.

El ştie cum trăiesc oamenii,

ştie ce este drept şi ce e nedrept,

şi-mi spune ce să fac”.

Josef Guggenmos

A primi un frăţior sau o surioară joacă un mare rol pentru copii de aceasta vârstă. Aceasta mai înseamnă şi concurenţă. Cel mai vârstnic copil se simte neglijat. Motivul este gelozia, pentru că nu mai este în centrul atenţiei. Câteodată va încerca să “fure” timpul părinţilor, în sensul că se va purta ca un copilaş... În această situaţie este important să lămurim copilul de ce mama şi tata au nevoie de mai mult timp pentru ca să îmbrace, să hrănească copilul cel mic. “Uite aşa am făcut şi cu tine când erai mic foarte mic”. A trăi şi a creşte cu fraţi sau surori oferă multe posibilităţi pentru dezvoltarea copiilor.

Este interesant dacă mai mulţi copii vin cu propriile idei când se joacă.

Este important să ţinem seama de ceilalţi copii şi de slăbiciunile lor şi mai ales să-i ajutăm.

Dacă se iscă vreo ceartă, trebuie să vorbim despre aceasta şi să căutăm o soluţie.

O situaţie dureroasă e atunci când în familie se naşte un copil cu handicap. Pentru aceste situaţii sunt instituţii specializate. De multe ori părinţilor nu le rămâne decât încrederea în Dumnezeu aşa de frumos exprimată în această rugăciune:

“Doamne Isuse Cristoase, noi avem un copil cu probleme deosebite. Pentru noi este, în ciuda iubirii pe care o avem, şi o greutate pentru familia noastră. Doamne, tu care ai avut o iubire nespusă pentru bolnavi şi cei nevoiaşi şi nu ai neglijat nici pe cei sănătoşi. Fereşte-ne de pericolul uitării bucuriei de a trăi. Rămâi cu noi şi dă-ne duhul tău care să ne umple de încredere în mijlocul atâtor greutăţi ca să putem merge pe drumul iubirii nemărginite”.

Fiecare an există ocazii de a vorbi despre familie, despre copii. Pe lângă sfânta Familie, prima duminică după Crăciun, mai avem ziua de 8 martie şi 1 iunie, mai ales în estul Europei şi, în chip deosebit, a doua duminică din luna mai, ziua Mamei.

Copiii nu vor să se joace numai singuri; ei vor ca şi părinţii să se joace cu ei şi să le acorde timp. Timp pentru joacă şi cântec, timp de gingăşie, timp pentru a se juca de-a v-aţi ascunselea, timp de a citit poveşti, de a face ceva cu jucării etc. Din păcate, acest timp trece prea repede...

Sărbătorile deosebite, ca Paştele şi Crăciunul, ziua onomastică sau de naştere, antrenează cu sine şi pe copii care se ocupă deosebit în aceste zile, bucurându-se şi trăind din plin aceste sărbători. De părinţi depinde succesul bucuriei copiilor.