Prelegerea 2: Creştinul calomniat

Ciclul „Cunoaşte-te pe tine însuţi!”

Prelegerea 2: Creştinul calomniat

A fi calomniat este foarte dureros mai ales când nu ştii de unde vine calomnia. Asemenea minciuni otrăvesc relaţiile umane. Cui ţine mult la onoare îi va fi greu să rămână indiferent.
Este o deosebire dacă eu sunt calomniat din motive religioase sau din alte motive. Dacă e vorba de motive religioase, Isus ne asigură o răsplată cerească mare. Această promisiune poate fi de mare ajutor când cineva este calomniat. Motivele minciunilor pot fi invidia, gelozia, răzbunarea, dezamăgirea, iubirea dispreţuită. Şi dincolo de acestea se ascunde neacceptarea propriei persoane. Căci acela care nu vrea să-şi recunoască propriile slăbiciuni este în pericol de a le căuta la semenii săi. Astfel, se proiectează într-un ţap ispăşitor pentru a ieşi basma curată.
Isus a fost permanent calomniat: că este un mâncăcios, un beţivan, un mincinos, un bandit, un blasfemator, unul care este în legătură cu diavolul. Totuşi, reacţia sa a fost total diferită de a se plânge în faţa judecăţii, de a fi răzbunător sau plin de ură. Iar noi? Cum ar putea un ucenic să fie mai presus de învăţătorul său? Unde ar fi un mijloc mai bun pentru exercitarea umilinţei şi dăruirii lui Dumnezeu?
Într-o conversaţie publică, referentul a fost agresat într-un mod neobişnuit. I s-a reproşat că este arogant, plin de sine şi mândrie. A fost foarte şocat şi, la atâtea învinuiri, răspunse: „Aveţi perfectă dreptate, rugaţi-vă pentru mine!”

Lamentaţia celui calomniat
Doamne, e de necrezut ce se vorbeşte de mine. Totul e numai minciună şi iar minciună. Dacă-l prind pe cel care scoate aceste minciuni – ferească-l Domnul! Mă străduiesc să am un renume bun şi iată ce se întâmplă. Ce să mai spun la asta?
Doamne, am meritat eu aşa ceva? Le-am făcut nedreptate altor oameni şi chiar aşa de mare nedreptate? Eu cred că nu... sau?
E adevărat că nu sunt un înger. Toţi facem greşeli. Ieri seară şi-a bătut Ionescu iarăşi soţia; eu nu am văzut, dar am auzit.
Nu mai zic nimic. De altfel, nici nu mă interesează. Dar aşa cum spuneam, vai de cel pe care-l prind că mă bârfeşte. Nu-i aşa, Doamne?
Ce zice Sfânta Scriptură?
„Fericiţi veţi fi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi minţind vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri, căci tot aşa i-au persecutat pe profeţii dinaintea voastră” (Matei 5,11-12)
„Cu cine voi compara această generaţie? Este asemenea copiilor care stau în pieţe şi strigă către alţii: «V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat, v-am cântat de jale şi n-aţi bocit». Căci a venit Ioan care nu mănâncă şi nu bea, iar ei spun: are diavol. A venit Fiul Omului care mănâncă şi bea, iar voi spuneţi: «Iată un mâncăcios şi un băutor de vin, prieten cu vameşii şi păcătoşii!» Dar înţelepciunii i s-a dat dreptate după faptele ei” (Matei 1,16-19)

Pildă
Într-un sat indian trăia o femeie singură şi amărâtă. Ea pierduse în sat toate rudele şi prietenele sale pentru că ea răspândea peste tot minciuni despre ele. Aşa ca era evitată şi ea se adâncea mai adânc în ura ei.
Într-o zi, a căzut într-o capcană pentru animale şi a început să strige după ajutor. Dar nu era nimeni pregătit s-o salveze, după ce s-a aflat cine cerea ajutor. Un bărbat tânăr care trecea pe acolo a găsit-o în ziua a treia într-o situaţie precară a eliberat-o, a dus-o acasă unde se îngriji de ea.
N-a trecut mult timp când iarăşi a apucat-o răutatea şi a început să povestească peste tot numai lucruri rele despre el: că a avut grija de ea pentru că îi trebuiau banii ei; că el a furat-o şi altele. Când au ajuns acestea la urechile acelui bărbat a început să povestească de ea numai lucruri bune: cât de ospitalieră este, cât de darnică şi cât de frumos se poartă cu ea.
Când a auzit femeia acestea, a început să i se înmoaie inima; răutatea a început să dispară, a început să-i pară rău şi-i promise că va repara toate daunele aduse.
Atunci bărbatul i-a zis să scrie toate minciunile ei pe o bucata mare de hârtie apoi să le rupă în bucăţi, iar din înălţimea unui turn să le împrăştie. Toate acestea le-a făcut şi era bucuroasă că astfel i-a adus o mare satisfacţie. După câteva zile bărbatul îi spuse să caute bucăţile de hârtie şi să le lipească unele de altele. „Asta e cu neputinţă, spuse femeia, vântul le-a împrăştiat în toate direcţiile”.
„Da, răspunse bărbatul, ai dreptate. La fel s-a întâmplat şi cu minciunile tale. Le-ai povestit, au mers din gură în gură, din localitate în localitate şi nu le mai poţi strânge. Învaţă din aceasta şi nu mai spune minciuni în viaţa ta!”