Almanahul familiei creştine (XVIII). Parabola tatălui milostiv

Almanahul familiei creştine (XVIII): Parabola tatălui milostiv

După ce am început acest almanah cu sacramentul Căsătoriei, întemeierea familiei, copiii în viaţa de familie, prima Împărtăşanie a copiilor, trecem la o nouă etapă în viaţa de familie creştină catolică, şi anume familia vizavi de sacramentul Reconcilierii cu Tatăl ceresc.

În afară de Maica Domnului, toţi, fără excepţie, am păcătuit, ne-am îndreptat atenţia de la Creator spre creatură.

„Pentru tine ne-ai creat, Doamne, şi neliniştit va fi sufletul meu până nu se va odihni în tine”, spunea odinioară marele sfânt Augustin.

Venim de la Dumnezeu şi mergem spre el.

Dacă am greşit drumul, există posibilitatea de a-l găsi şi pentru aceasta taina Penitenţei, sacramentul Pocăinţei ne este de un real folos.

Pentru început să luăm parabola tatălui milostiv de la Luca 15,11-32 şi s-o analizăm în spirit mai realist:

- Oare nu protestează pe drept fiul cel mare?

Nu este drept, spune fiul cel mai mare, care a fost întotdeauna acasă. Chiar şi noi simţim acelaşi lucru. Căci ceea ce numim dreptate ca unitate de măsură este depăşită.

- Fiul cel tânăr

S-a săturat să stea acasă. Pleacă, se bucură de plăcerile vieţii, aruncă banii în dreapta şi în stânga şi nu se gândeşte la ziua de mâine. Însă la un moment dat se termină banii. Aşa-numiţii „prieteni” l-au părăsit. Îi merge totul ca pe dos. Nu mai găseşte nici o soluţie. Se hotărăşte să meargă acasă.

- Tatăl

Când îşi vede băiatul, reacţionează ca cineva care-şi iubeşte copilul la nesfârşit ca un tată: aleargă în întâmpinarea lui, îl îmbrăţişează, îi dă o haină nouă şi sărbătoreşte cu el bucuria întoarcerii. „Căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit”.

- Fiul mai mare

Tocmai asta îl enervează. Se simte înşelat, tratat cu nedreptate. El a fost totdeauna acasă, şi-a ajutat tatăl şi merita iubirea tatălui. Şi acum vine fratele, acest pierde-vară şi tatăl nu are nimic mai bun de făcut decât să-i taie viţelul cel îngrăşat. „Nu, tată, asta e cam mult, nu este drept... şi, dacă vreţi să sărbătoriţi, nu aveţi decât... dar fără mine”.

- Tatăl

Şi ce face tatăl? Abia terminase să-şi vadă băiatul întors din depărtări şi iată că, fără să vrea, omite pe fiul care a rămas afară. Iarăşi merge afară către fiul cel mare. Aude reproşurile lui. Îl roagă să se bucure şi să sărbătorească cu ei.

- Şi noi ?

Oare fiul cel mai mare acceptă invitaţia? Merge la petrecere? Nu putem şti. Parabola nu ne mai spune nimic. Ascultătorii lui Isus şi noi înşine parcă am intrat în parabolă. Suntem şi noi care au rămas acasă şi duc o viaţă ordonată şi care nu avem nici o datorie? Cum ne comportăm noi faţă de cei care au eşuat în viaţa lor sau care sunt înglodaţi în datorii? Poate găsim puterea necesară în a-i ajuta şi a ierta dacă ne cer iertare. Suntem în stare să petrecem cu ei, să ne bucurăm cu ei?

Da, iubirea lui Dumnezeu „nu este dreaptă”. Nu o putem cumpăra, ea ne este dăruită fără nici un merit din partea noastră.

Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu - oferte spre libertate, pentru a fi liberi

Citire din Vechiul Testament, Cartea Exodului 20,2-17.

Atunci zise Dumnezeu lui Moise:

Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul vostru care v-a scos din Egipt. Eu v-am scos din robie. De aceea : 1.

Ceilalţi zei

Să nu aveţi alţi zei afară de mine. Să nu faceţi imagini cu Dumnezeu care să fie asemenea vreunui chip din cer, de pe pământ sau în apă. Să nu vă faceţi dependenţi de ceva pe care alţii îl adoră ca pe zei. Căci eu, Iahve sunt veşnic.

În limbajul modern:

„Zeii de azi” au multe nume: succes, carieră, dominare, avuţie, hobby, frumuseţe... chiar ştiinţă, tehnică, superstiţie... Oare nu suntem fascinaţi până acolo încât ne aruncăm cu fruntea la pământ ? 2.

În numele lui Dumnezeu

Să nu spui numele lui Dumnezeu în zadar.

În limbajul modern:

În numele lui Dumnezeu oamenii abuzează zilnic de puterea lui. În numele lui Dumnezeu sunt purtate războaie, oamenii sunt asupriţi, este distrus mediul înconjurător. Însuşi Cristos a fost răstignit pe cruce în numele lui Dumnezeu. 3.

Sabatul - Duminica

Adu-ţi aminte de Sabat, sfinţeşte-l! Şase zile puteţi munci. Ziua a şaptea este zi de odihnă, este o zi sfinţită pentru Dumnezeu. În ziua aceea să nu munceşti, nici voi, nici copiii voştri, nici servitorii voştri, nici animalele voastre şi nici străinii care locuiesc la voi. Căci Dumnezeu a făcut în şase zile cerul, pământul şi marea. În ziua şaptea s-a odihnit. De aceea el a sfinţit Sabatul şi l-a declarat sfânt.

În limbajul modern :

Duminica îl eliberează pe om oboseală. Ziua odihnei, timp pentru Dumnezeu şi pentru alţii, a se bucura, a sărbători, a mulţumi, a savura prietenia lui Dumnezeu. 4.

Tânăr şi vârstnic.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi ai grijă de ei, ca să trăieşti mult timp în ţara pe care ţi-o dă Dumnezeu.

În limbajul modern:

A fi în vârstă înseamnă de multe ori: rămas în urmă, izolat, încăpăţânat: a fi tânăr însemnă: a fi deschis, dinamic, bucuros de viaţă, modern. Voi, cei în vârstă, gândiţi-vă că şi voi aţi fost odată tineri! Voi, tinerilor: gândiţi-vă că şi voi veţi îmbătrâni odată! 5.

Aproapele.

Să nu ucizi !

În limbajul modern :

Această poruncă nu este numai împotriva uciderii, ci şi împotriva a tot ceea ce ameninţă viaţa unui om: foamea, boala, războiul şi sărăcia, dar şi invidia, răzbunarea. „Să iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. 6.

Fidelitatea

Fii fidel soţiei tale şi nu distruge iubirea altor oameni.

În limbajul modern:

Iubirea se manifestă în fidelitate. A rămâne fidel faţă de tine. Celorlalţi la fel: a avea încredere, a rămâne în dialog, a fi cinstit şi atent, a manifesta interes. 7.

Proprietate

Să nu furi.

În limbaj modern:

A fura înseamnă a exploata, a mă crampona de bunurile mele, a nu împărţi şi a nu dărui. 8.

Adevărul

Să nu spui minciuni la judecată împotriva altor oameni.

În limbaj modern:

Dimpotrivă: a fi cinstit a rămâne statornic în ceea sunt, spun şi fac. A fi cinstit înseamnă şi a lua atitudine când adevărul este lezat; a semăna încredere între oameni.

9 şi 10. Libertatea.

Să nu doreşti proprietatea şi soţia aproapelui tău.

În limbaj modern:

Nu numai comiterea adulterului, ci şi dorinţa de rupe căsătoria este împotriva lui Dumnezeu şi a omului. Nu numai furtul, ci şi dorinţa de a lua ceva de la alţii este inuman.