Prelegerea 9: Creştinul fricos

Ciclul "Cunoaşte-te pe tine însuţi"

9. Creştinul fricos

Teama are multe feţe. Fiecare dintre noi are un mod aparte de a o ascunde, de exemplu, sub masca unui râs permanent care totuşi rămâne la suprafaţă; în spatele reacţiilor agresive, câteodată sarcastice cu remarci ironice se ascund răni adânci. Chiar şi tăcerea devine expresia fricii şi a nesiguranţei.

Mulţi creştini, din cauza fricii, sunt între Scylla şi Carybda. Alţii trăiesc cu teana că nu pot să demonstreze ca sunt talentaţi. Le e frică să nu eşueze.

De altfel, citim în Biblie de 365 de ori: Nu vă temeţi! Este o chemare eliberatoare, chiar dacă vine în împrejurări dureroase. Dumnezeu nu produce teamă. Din păcate, sunt creştini care abuzează de el, făcându-l mijloc de ameninţare pentru a-l face docil pe semenul său: “Este un ochi care vede toate, chiar şi noaptea”. În faţa acestei pedagogii nu mă mir când un băieţel se roagă astfel: “Doamne, ştiu că eşti aspru şi vezi toate. Te rog, uită-te un minut în altă parte: îţi promit să nu fac nimic rău”.

*

Lamentaţia unui fricos

Este destul de greu, Doamne, să ascund simţămintele sale. Nu pot să fac aşa cum procedezi cu simţămintele tale; adică să recunosc că mi-e frică sau să plâng în faţa oamenilor. Mai bine îmi muşc limba.

Da, aş vrea să arăt slăbiciunile mele, dar ce vor spune alţii despre mine? M-ar taxa drept prost. Ştiu că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, asta e cu totul altceva. Eu sunt numai fiul unui învăţător. Nu pot să ies din pielea mea, mă-nţelegi?

Ultima săptămână m-am rănit la fotbal şi greu am suportat suferinţele. Doctorul mi-a spus că trece repede. Săptămâna viitoare vreau să joc din nou, ar fi ridicol să mă dau bolnav. Vezi, Doamne, că eu port crucea cu eroism?!

Am început şi cursul de box, ce părere ai? Acum sunt tratat cu respect de către alţii.

Prietena mea vrea să încheie cu mine, asta mă doare, Doamne. Daca aş şti ce are împotriva mea... Nu îndrăznesc s-o întreb. Poate că vrea mai mult decât îi pot da. Poate că nu sunt tare.

Acum trebuie să plec. Începe ora de box.

*

Don Camillo vorbeşte cu Isus

CAMILLO: I-am demonstrat domnului Combatti cine sunt eu; trebuie ştie pentru totdeauna că nu poate să facă cu mine ce vrea.

ISUS: Tu ai putut să-i câştigi încrederea?

CAMILLO: Doamne, tu mă-nţelegi greşit. El m-a jignit, m-a înjosit în public. Nu pot rămâne indiferent.

ISUS: Lui îi e frică, Camillo.

CAMILLO: Frică? El m-a jignit pe mine, slujitorul tău.

ISUS: Te-ai întrebat de ce a făcut-o?

CAMILLO: Nu e greu de ghicit. Voia să arate în faţa oamenilor că nu-i e frică de mine.

ISUS: Nu crezi că şi tu, având aceleaşi motive, ţi-e frică să arăţi în faţa lor că eşti slab şi sensibil?

CAMILLO: Doamne, chiar crezi aşa ceva? Poate că ai dreptate. Dar nu vreau să apar ca un prost. Nu este oare dreptul meu să mă apăr?

ISUS: Cu ce drept?

CAMILLO: Iartă-mă, Doamne, nu am reflectat mai mult!

ISUS: Bine, Camillo. Cere-ţi scuze de la domnul Combatti!

CAMILLO: O fac, Doamne, după ce-şi cere el scuze de la mine!

ISUS: Încă ţi-e frică, Camillo?

CAMILLO: De ce anume, Doamne?

ISUS: Ca să fii înjosit.

CAMILLO: Da, Doamne. El mi-a produs suferinţă.

ISUS: Iartă-l, Camillo. Şi nu uita: Cine vrea să mă urmeze, să fie sluga tuturor! Nu vrei să faci asta pentru mine?

CAMILLO: Da, Doamne, pentru tine fac totul.

ISUS: Mulţumesc, Doamne.

*

CINE E FRICOS are o situaţie grea în societate. Căutaţi sunt cei puternici. Şi cu cât mai slab este unul, cu atât mai tare poate să acţioneze. Teama poate paraliza; dar ea poate să trezească energie şi să motiveze mersul înainte. Noi, creştinii, nu avem nici un motiv să avem frică existenţială, pentru că ştim că Dumnezeu nu ne părăseşte. În practică e mai uşor de zis decât de făcut: Isus a transpirat aproape sânge în faţa fricii de moarte. Există o formă de teamă care poate să-l facă pe om vinovat şi anume când el se hotărăşte pentru pasivitate şi resemnare. Aici nu e vorba de depresie, ci de o comoditate voită. Pentru a înţelege mai bine, vă propun spre lecturare trei pericope din Sfânta Scriptură care ne ilustrează cele trei feluri de teamă.

1. Matei 25,24-30;

2. Matei 14,22-27

şi

3. Matei 8,23-27.