Însemnări de concediu (I)

Însemnări de concediu (I)

Anul acesta (2010) am renunţat de a merge în concediu în România. Într-un timp relativ scurt au trecut în veşnicie cei mai dragi cu excepţia unei surori care nu peste mult timp va fi octogenară. Prima parte a concediului o voi petrece la Roma, “caput mundi” cum mai e denumită de mulţi admiratori. Prima vizită am făcut-o în aprilie 1989 fără paşaport românesc, având asupra mea un document de călătorie eliberat de Crucea Roşie. Până în anul 1989 am cerut de multe ori să călătoresc, dar în zadar. Am fost respins sistematic, nefăcând parte din categoria celor favorizaţi, deci neprimind acea “viză simplă”. A putea călători în străinătate era considerat drept un favor şi deci nu un drept consfinţit nu numai de Convenţia de la Geneva, ci şi de bunul simţ şi omenie. Printre altele, am încercat să merg în vizită la Cernăuţi, care era la doi paşi de Rădăuţi. Nimic...

Regretatul papă Ioan Paul al II-lea a introdus în tradiţia Bisericii Catolice să consacre o perioadă sau chiar un an unui eveniment. Bunăoară am avut parte de Anul Paulin, Anul Sfintei Scripturi, iar în ultima parte de Anul Sfintei Preoţii, atrăgând atenţia asupra sfântului paroh de Ars Ioan Maria Vianney, iar ultima săptămână a anului încheia acest an în care s-au ţinut atâtea prelegeri despre marea taină a preoţiei. S-au celebrat atâtea sfinte Liturghii solemne în care lumea s-a rugat pentru creşterea vocaţiilor sacerdotale. Episcopia de St. Polten în care lucrez din ianuarie 1989 a organizat cu acest prilej o călătorie pentru întâlnirea internaţională a preoţilor catolici. Surpriza a fost mare întâlnindu-ne vineri peste 15.000 de preoţi din peste 100 de ţări. Dieceza mea a participat prin cei doi episcopi, vicar general, decani etc. şi alţi 26 de preoţi. Luni dimineaţa am plecat cu colegul din oraşul vecin pe la ora 4 şi am reuşit să ajungem la timp la Viena unde am îndeplinit formalităţile cerute. Ajunşi la aeroportul din Roma am remarcat deja prezenţa multor clerici catolici. La ridicarea bagajelor am avut posibilitatea de a discuta cu un preot-călugăr din Camerun îmbrăcat într-o reverendă de culoare galbenă. Nu am pus întrebări inoportune, gândindu-mă la acea unitate în diversitate, la faptul că Biserica Catolică este destul de pestriţă, având popoare diferite, mentalităţi tot atât de diferite, culoarea pielii neavând nici o relevanţă. Biserica îşi merită titlul consfinţit la Conciliul Ecumenic de la Niceea: “Cred într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică”. Care a rămas până în zilele noastre. E adevărat că, pe parcurs, s-au făcut modificări. Nu ştiu dacă au fost legitime.

Am ajuns la hotelul de pe Via Aurelia, iar pentru după-amiază programul prevedea celebrarea Liturghiei în biserica rezervată vorbitorilor de limbă germană, “Santa Maria dell Anima”. Intrând în biserică, am auzit recitându-se rozariul în limba germană de către vreo 10 călugăriţe care sunt de origine română.

A doua zi ne-am dus la Subiaco, la o mănăstire clădită pe peretele stâncii unde sfântul Benedict de Nursia a petrecut trei ani de viaţă, în jurul anului 500. După ce am celebrat sfânta Liturghie, am venit la Roma. Având ceva timp liber, m-am deplasat la Colegiul “Pio Romeno”, unde mă aştepta un confrate de rit bizantin. M-am bucurat auzind că vineri va fi prezent la întâlnirea cu Sfântul Părinte şi un episcop român de rit bizantin. Colegiul “Pio Romeno” aparţine Congregaţiei Bisericilor Orientale, dar este folosit pentru sprijinirea preoţilor catolici de rit bizantin din România.

Următoarea zi am petrecut-o în bună parte la Bazilica “San Paolo fuori le Mura” - Bazilica “Sfântul Paul în afara zidurilor”. Ea a fost construită în timpul împăratului Constantin şi sfinţită în anul 324. Clădită pe mormântul sfântului apostol Paul, este de o măreţie impunătoare. Meditaţia ne-a fost oferită de cardinalul de Köln, Joachim Meisner.

Următoarea zi ne-am întâlnit tot în aceeaşi bazilică. Bucuria a fost mai mare cu cât am revăzut câţiva confraţi din Dieceza de Iaşi. După Liturghie, am discutat cu mai mulţi confraţi din Olanda, Germania, China, Ungaria, Vietnam, Polonia, Kenia şi cu arhiepiscopul din Kinshasa (Zair).

Au fost pentru mine zile fructuoase şi m-am întors bogat sufleteşte şi astfel cu bateriile încărcate am revenit acasă pentru a-mi continua activitatea. Aştept şi partea a doua a concediului.