Maramureşul este un ţinut istoric ce oferă turiştilor privelişti încântătoare care parcă îmbată ochiul cu peisaje din care străbate ideea că, într-adevăr, creaţia este un lucru frumos.
„Şi Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi iată erau foarte bune” (Gen 1,31).
În cazul nostru ne permitem să egalăm frumuseţea cu bunătatea. Maramureşul nu este frumos numai pentru turişti; el ne o oferă şi o mostră de trăire creştină din negura veacurilor.
Având o cunoştinţă pe acele meleaguri, am primit o invitaţie la sfinţirea unei biserici de lemn din Deseşti, judeţul Maramureş. S-au adunat la sărbătoare preoţii din împrejurimi aducând cu sine şi pe enoriaşii lor care, nemaiavând loc în biserică, s-au aşezat pe iarbă ca odinioară la înmulţirea pâinilor.
Celebrarea sfintei Liturghii început cu primirea şi salutul cuvenit al PSS Vasile Bizău, episcop greco-catolic de Maramureş, care, la sfârşitul celebrării, a evocat suferinţele acelor care şi-au trăit şi mărturisit credinţa catolică în timpuri de răstrişte, mulţi fiind aruncaţi în temniţe, unde au fost înjosiţi în demnitatea lor umană de un sistem totalitar. S-au cântat şi cântece pe care le-am auzit şi în spaţiul moldav. Am petrecut clipe de neuitat in mijlocul confraţilor uniţi, cărora le mulţumesc de ospitalitate şi de „omenie”, aşa cum obişnuiesc să spună moroşenii.
Venind spre casă, mi-am adus aminte că am prezentat episcopului meu, din St. Poelten, două analize medicale, după ce nu cu mult timp fusesem internat de două ori în spital. Întrucât episcopul este şi doctor în medicină, a considerat că o pensionare corespunde stării mele de sănătate şi iată-mă pensionar de două săptămâni (de la 1 septembrie 2013). Trecerea la pensionare cu succes presupune şi un efort. La ora aceasta stau la dispoziţia confraţilor pe care-i suplinesc atunci când ei au nevoie de mine, când sunt suprasolicitaţi. Dar nu este exclus ca în viitorul apropiat sau ceva mai îndepărtat să-mi petrec următoarea perioada chiar în România sau în altă parte. Am primit două oferte, dar sunt în expectativă. Sunt convins că Providenţa îmi va îndrepta paşii în direcţia cea bună.
*
Următoarea contribuţie la blog va fi după 13 octombrie.
Postări
