Botezul stră-strănepoatei: Mara Margareta, la Fărăoani, 9 august 2015

Botezul stră-strănepoatei: Mara Margareta, la Fărăoani, 9 august 2015

40 de ani de preoție

40 de ani de preoție

În data de 24 iunie 1975, trei tineri din Faraoani erau hirotoniți ca preoți, prin impunerea mâinilor PS Petru Pleşca. Cei trei, respectiv pr. Anton Ghiurca, pr. Iosif Mareș și pr. Iosif Matei făceau parte dintr-un grup de 18 preoți nou-sfințiți. 12 au fost hirotoniţi pentru Dieceza de Iaşi şi şase pentru Arhidieceza de Bucureşti.

După 40 de ani de la hirotonire, 24 iunie 2015, la biserica din Faraoani s-a celebrat o slujbă de mulțumire lui Dumnezeu pentru acești ani în care cei trei preoți au păstorit în diferite localități, din țară sau din străinătate. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Iosif Mareș, alături fiind și pr. Mihai Budău(preot la parohia Sf. Nicolae, Bacău), pr. Augustin Folner și pr. Augustin Bărbuț – fii ai satului, și părintele paroh din Faraoani Anton Cîtia.

Din cei trei preoți, doar pr. Mareș a reușit să fie prezent la acest eveniment. Pr. Anton Ghiurca a trecut la Domnul în anul 2010, iar pr. Iosif Matei este bolnav la pat în localitatea Villanova Mondovi, Italia.

În cadrul Sfintei Liturghii, pr. Mihai Budău a vorbit la predică despre Ioan Botezătorul și asemănarea preoților cu acesta. “…misiunea lui Ioan a fost să pregătească, calea lui Cristos, iar noi avem aceeași menire și preotul trebuie să fie ca și un Ioan Botezător.” a spus pr. Budău. Acesta a continuat să vorbească despre misiunea preotului și importanța acestuia într-o comunitate, totodată îndemnându-i pe credincioși să se roage pentru preoți. “Aveți grijă de noi! Și într-un chip special, vă rog, fraților din Faraoani, care-l aveți în mijlocul dumneavoastră pe părintele Iosif, rugați-vă pentru el.”  i-a îndemnat părintele Budău pe credincioși.

La sfârșitul Sfintei Liturghii părintele Mareș a ținut o scurtă cuvântare în care a mulțumit Domnului pentru cei 40 de ani de preoție și a vorbit consătenilor despre perioada ce urmează, perioadă în care va trece printr-o operație mai dificilă. În continuare voi reda întreaga cuvântare a părintelui Iosif Mareș:

“Iubiți consăteni, fărăoneni, n-am de gând să vă țin o predică. Aș dori doar atât, să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru cei 40 de ani pe care mi i-a dăruit, pe care i-a dăruit și celorlalți doi colegi ai mei care nu sunt de față, și anume pr. Anton Ghiurca, care se odihnește în cimitirul nostru din Faraoani, și a pr. Iosif Matei, care slujește mai departe Biserica în suferințele sale. Hainele pe care le vedeți, pe care le port acuma sunt un cadou din partea dumneavoastră, a celor care au cel puțin 50 de ani. În aceste ornate am fost sfințit preot, în aceste ornate am celebrat și prima Sfântă Liturghie, împreună cu ceilalți doi consăteni ai noștri. Mulțumesc mai întâi părinților mei, care, și ei se odihnesc tot în cimitirul nostru, rudelor mele, mulțumesc acelor preoți, fie răposați, fie celor care mai sunt în viață, care m-au pregătit pentru Sfânta Preoție. Mulțumesc dumneavoastră, iubiți consăteni și consătence pentru rugăciunile dumneavoastră. Așa cum a zis părintele, avem nevoie de rugăciunile dumneavoastră. Așa este și dorința Sf. Părinte Papa Francisc. Dacă vă aduceți aminte, la prima lui apariție la Roma a cerut celor prezenți să se roage pentru el. Același lucru îl cer și eu și vă promit că și eu mă rog pentru dumneavoastră. În luna care vine voi merge undeva unde voi fi tratat. Probleme de sănătate are fiecare dintre noi, probleme mai mari sau mai mici, depinde de crucea care ni s-a dat. Unii au o cruce mai mare, alții mai mică, dar fiecare le putem purta pentru că Dumnezeu ne dă și ajutorul necesar pentru a purta crucea de fiecare zi. Mulțumesc părintelui paroh pentru această seară, pentru aceste clipe minunate în care am celebrat Sf. Euharistie, clipe în care noi am mulțumit lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dăruit până astăzi. Cuvântul “euharistie” este de origine greacă și dacă veți merge în Grecia și vreți să-i mulțumiți cuiva pentru un serviciu, veți spune “efharisto”, adică “mulțumesc”. Și eu vă mulțumesc, iubiți credincioși, și vă doresc ceea ce îmi doriți și mie, toate cele bune, multe haruri din partea lui Dumnezeu și a Sfântului Anton de Padova care este patronul bisericii și al comunității noastre. Vă doresc tot binele de pe acest pământ și Bunul Dumnezeu să ne dăruiască harul de a ne întâlni și în patria cerească. Lăudat să fie Isus Cristos!”

Două fetițe, îmbrăcate în port popular, au dăruit atât sărbătoritului, cât și celorlalți preoți, un buchet mare de flori, în timp ce oamenii îi cântau “La mulți ani!”.

La final, părintele paroh l-a felicitat pe părintele Mareș și i-a urat multă sănătate și curaj pentru perioada ce urmează.

(Articolul a fost preluat de aici: http://www.faraoani.ro/2015/06/26/40-de-ani-de-preotie unde se găsește și un album foto)

Jubileul de 40 de ani de preoţie

La 24 iunie 1975 am fost sfințit preot și pe 24 iunie 2015 am sărbătorit acest eveniment cu consătenii mei.

Conform tradițiilor apusene, jubileul de 40 de ani s-ar numi "jubileul de rubin".

Cu vreo câteva zile în urmă am trimis fiecărei familii câte o invitație la rugăciune pentru mine dar și pentru fratele meu Petru care se odihnește în cimitirul din Faraoani. Am vrut ca festivitatea să fie cât mai sobră. Totuși am invitat și un predicator, pe pr. Mihai Budău, pensionar ca și mine.

La concelebrare au participat doi preoți consăteni, amândoi carmelitani.

La sfârșit am mulțumit Cerului pentru cei 40 de ani de preoţie. Am mulțumit celor m-au ajutat să devin preot. Am amintit absența a doi consăteni care nu au putut participa: pr. Anton Ghiurca, aflat și el în cimitirul satului, și pr. Iosif Matei, care este hrănit artificial și îngrijit în Mondovi (Italia).

Între timp am primit și felicitări, printre care și din partea Episcopiei de St. Polten, din Austria, de care aparțin, chiar dacă sunt pensionar.

Momentan aștept un răspuns din partea Casei de Pensii din București urmând să direcționez pensia românească într-un scop caritativ.

Mă rog bunului Dumnezeu să pot ajunge și la aniversarea a 50 de ani de preoție, adică a Jubileului de Aur.

Din Austria... înapoi în România

După ce am revenit din Maramureș, la începutul acestui an, 2014, am mai zăbovit aproape o lună în casa parohială din Vestenthal. Am avut timp să-mi pun lucrurile la punct, să achit datoriile față de Biserică și stat. Mi-am cumpărat medicamentele necesare și mă bucur că acele medicamente există și în farmaciile românești. Am analizat ofertele primite plus opțiunile mele și am decis să vin în România. Aș fi putut să rămân in Austria, dar am vrut să mai fiu de folos celor care m-au ajutat să devin preot. De altfel vicarul general de acolo mi-a zis că cei care s-au pensionat pe motive de sănătate nu pot activa oficial. Pensionarea înseamnă logic incapacitatea de a mai lucra cel puțin eficient.

Primul preot român pe care l-am întrebat dacă aș putea să stau în casa parohială a răspuns afirmativ. Astfel în februarie 2014 sunt prezentat la Parohia „Înălțarea Sfintei Cruci” din Bacău. Preotul paroh, extrem de amabil, mi-a oferit găzduire în casa parohială, deși mai avea încă doi vicari (capelani). Nu pot uita acest act caritabil din partea lui. Între timp mai celebram sâmbăta o sfânta Liturghie la două maici: una italiană și alta româncă. Însă nu am putut să mă acomodez. Deși aveam toate condițiile optime, nu am reușit să mă autodepășesc și astfel am găsit o locuință cu chirie aproape de biserica din centru, tot în Bacău, unde concelebrez duminica și în sărbătorile de poruncă.

Între timp am fost cooptat ca prieten apropiat al trupei "Teatrului din clopotniță" care a prezentat și prezintă printre altele o piesă de teatru care descrie fidel ultimele zile din viața unui martir episcop: Anton Durcovici, mort pentru fidelitatea sa față de Biserica sa în închisoarea din Sighet. Beatificarea lui va avea loc curând pe un stadion din Iași.

Încă nu mi-am făcut publică adresa pentru că e posibil să mă mut iar, într-o altă parte, unde aș putea avea un spațiu mai mare, unde aș putea primi musafiri în ospeție.

Ad majorem Dei gloriam!

Însemnări de sărbători înainte de plecare din Austria

Înainte de a pleca spre România am dorit să petrec sărbătorile de Crăciun 2013 şi de ziua mea de naştere tot în România. Pentru sărbătorile de Crăciun am ales Maramureşul, unde, într-adevăr de la mic la mare tradiţiile sunt respectate nu numai prin mâncare şi băutură, ci mai ales prin cântări deosebite în biserici, dar şi în afara lor.

La Sighetu Marmaţiei au răsunat cântecele de Crăciun pe toate străzile. Adulţi, tineri, copii, oficialităţi sărbătoreau din plin evenimentul de la Betleem. Fiind invitat de confraţii greco-catolici (vreo 15), am „colindat” trei nopţi câte 7-8 ore. A fost epuizant, dar plăcut. Sper să pot „repeta” şi la anul.

Un interesant aspect al greco-catolicilor maramureşeni. Foarte mulţi preoţi doresc anumite reforme în biserica lor, aşa cum au fost şi în ritul latin, mai ales după Conciliul Vatican II. Mulţi preoţi introduc reforme orientându-se şi după enoriaşi. Într-una din bisericile lor răsună orga, iar preotul stă tot timpul cu faţa spre credincioşi. Cântecele noi sunt cântate cu multă plăcere. Pe de altă parte, sfântul Părinte Ioan Paul II insista la păstrarea patrimoniului şi spiritului bizantin propriu acestor biserici.

Se mai aud şi voci care nu ar fi prea încântați cu devoţiuni luate de la romano-catolici, ca de exemplu Rozariul, Calea crucii şi alte devoţiuni. Mai trist e faptul că cineva a denumit rozariul drept rugăciunea analfabeţilor. Se mai pune întrebarea oare episcopii greco-catolici omorâţi cu bestialitate nu s-au rugat pe bobiţele rozariului sau pe degete atunci când erau torturaţi?

Fiind in vizită la un preot, mi-a arătat două icoane cu inimile lui Isus şi ale Mariei, inimi care au fost scoase din piepturile lor de către persecutori. Ce privelişte!

Câţiva preoţi mi-au zis că identitatea Bisericii lor nu e Biserica din 1054, ci din 1948.

Biserica este de sorginte divino-umană şi este supusă evoluţiei servatis servandis. Sigur că sunt probleme de rezolvat şi se speră ca episcopii luminaţi de Spiritul Sfânt în unire cu poporul lui Dumnezeu să găsească modalităţi noi spre binele tuturor!