Note de călătorie în (din) Malta

Am avut un pic de noroc. Oficiul de turism german mi-a oferit o excursie extrem de convenabilă. Pe 27 noiembrie 2012 am plecat cu un avion aparţinând companiei malteze până la Valetta, capitala Maltei.

O ţară compusă din câteva insule aflate la sud de Sicilia, membră a UE cu un nivel destul de ridicat de bunăstare. Majoritatea preponderenta este romano-catolică. Vorbesc un dialect arab, dar scriu cu caractere latine.

Arheologii au stabilit că ei locuiesc acolo din anii 4000-3500 i.Cr. În istoria lor destul de bogată au avut parte de mai mulţi "stăpâni": fenicieni, romani, greci, arabi, francezi, englezi. De la ei au rămas multe cuvinte în vocabularul lor: de ex: „bongiu” = bună ziua; „grazzi” = mulţumesc.

Maltezii se pot mândri cu o mulţime de biserici construite din piatră care există din belşug. De fapt, locuinţele, blocurile sunt construite din piatră masivă.

Vizitez în Malta o co-catedrala, adică mai există o altă co-catedrală cu care împreună formează o catedrală. Interioarele sunt splendide şi bogate. La construcţia unei biserici s-a lucrat 20 de ani: între 1922 şi 1942. Are două turnuri cu două ceasuri, unul dintre ceasuri arată un alt timp. Sfinţirea bisericilor are loc întotdeauna după ce au fost plătite toate datoriile. Construirea lor s-a făcut din donaţii, nu prin constrângere.

Vizitez o altă biserică având o cupolă extraordinar de mare. Cupolă a fost finanţat din vânzarea de ouă şi de aceea are forma unui ou.

Sămânţa creştinismului a fost pus de sfântul apostol Paul. Practic, ei au fost creştinaţi de normanzi.

În Mellieha vizitez sanctuarul naţional maltez. Biserica a fost construită pe diferite grote. În interior zeresc imagini ale sanctuarelor mariane din Europa. România este reprezentată prin Maica Domnului din Şumuleu Ciuc, Ungaria cu icoana Maicii Domnului aflată în catedrala greco-catolică din Mariapocs. Stau de vorbă cu două călugăriţe: una indiancă şi cealaltă filipineză. Amândouă se declară mulţumite, ba chiar fericite de situaţia lor.

În altă zi vizităm insula Gozo în care domina o catedrală imensă, dar şi o bisericuţă simpatică, aflată pe malul mării. Stau de vorbă cu "rectorul comunităţii". Mi se comunică faptul că au două seminarii şi că nu există criză de vocaţii.

Clădirile construite din piatră, străzile de piatră şi întreg ambientul mă duce cu gândul la oraşele din Iordania sau Israel.

Ultima zi vizităm un lăcaş vechi unde pe timpuri strămoşii lor aduceau jertfe dar nu umane.

A fost o excursie interesantă. Mă gândesc la o eventuală excursie cu aceeaşi firmă turistică şi anume în ţinuturile capadociene. Dacă aş găsi un însoţitor, m-aş bucura foarte mult.

Tuturor cititorilor, un Advent binecuvântat şi Sărbători fericite!

* * *