vineri, 24 iunie 2016

Întâlnirea colegială a celor hirotoniți în Anul Sfânt 1975

În Anul Sfânt 1975, pe 24 iunie, erau hirotoniți la Iași de către episcopul Petru Pleșca 18 tineri, 12 pentru Dieceza de Iași și 6 pentru Arhidieceza de București.
Având un sponsor între ei, în ziua de 22 iunie 2016, ei s-au putut aduna la pensiunea Loredana din Hemeiuși. Într-un cadru pitoresc, aproape de pădure aproape de o crescătorie de struți, ei au putut discuta multe din probleme de care sunt confruntați în viața de fiecare zi: probleme de sănătate, de pastorație, probleme legate de viața de pensionar.
Seara la ora 18 au concelebrat într-o biserică aflată în apropiere în Lilieci. Credincioșii din Lilieci au venit în număr mare la biserică unde concelebranții împreună cu parohul locului, pr. Ioan Cobzaru, au mulțumit lui Dumnezeu pentru harurile primite în cei 41 de ani. Au fost prezentați comunității din Lilieci următorii preoți: pr. dr. Alois Bișoc, fost profesor la Institutul Teologic din Iași, Mons. Martin Cabalaș, paroh în București la Bucureștii noi, pr. Francisc Trefaș, paroh la Târgu Jiu, pr. Marian Fechetă, paroh la Tămășeni, pr. Valeru Ciorbă, paroh la Chetriș, pr. Francisc Șerban, paroh la Pucioasa, pr. Iosif Cobzaru, paroh la Pitești, pr. Iosif Mareș, pensionar la Bacău, pr. Alois Ilieș pensionar la Smârdioasa (Teleorman).
Din diferite motive nu au putut participa pr. Ulderic Coceanga, paroh la Băile Herculane, pr. Mihai Dascălu, pensionar, pr. Iosif Zediu și pr. Iosif Matei din motive de sănătate.
În timpul sfintei Liturghii ne-am rugat pentru colegii noștri răposați: pr. Henryk Ostrovski, pr. Mihai Bejan. pr. Anton Gal, pr. Anton Ghiurca și pr. Mihai Vacaru.
Am mulțumit profesorilor noștri vii și răposați, apoi părinților noștri și tuturor acelora care ne-au sprijinit în toată această perioadă în munca noastră preoțească.
Implorăm milostivirea lui Dumnezeu pentru anii pe care-i avem în fața noastră.
(Din păcate nu am avut aparate de fotografiat)

marți, 17 mai 2016

Călător prin Maramureș în preajma Paștelui oriental

Acum doi ani sărbătoream Crăciunul în Maramureș, anul acesta am sărbătorit Paștele oriental tot în Maramureș. M-a fascinat manifestarea credinței lor.

Am ajuns joi seara, 28 aprilie 2016, și am fost găzduit la Ocna Șugatag. la pensiunea Larissa. M-a impresionat atmosfera din familia proprietarului maghiar de origine, iar soția româncă. Ei frecventează ambele biserici: romano-catolică, dar și greco-catolică.

Vineri seara, 29 aprilie, am participat la Hoteni într-o biserică de lemn veche la Prohodul Domnului. Un lucru vrednic de urmat: în biserică se slujește alternativ. Atât ortodocșii cât și greco-catolicii trăiesc într-o armonie vrednică de invidiat.

Sâmbătă noaptea, 30 aprilie, am participat la slujba Învierii într-o biserică nouă de lemn greco-catolică în Desești. Este ca perlă. A doua zi am concelebrat la sfânta Liturghie a sfântului Ioan Gură-de-Aur, la Breb, într-o bisericuță veche de lemn. Ceea ce m-a întristat e faptul că ortodocșii au o biserică nouă, frumoasă, pe când greco-catolicii trebuie să părăsească biserica, întrucât biserica a fost intabulată în parohia ortodoxă. În această biserică am avut onoarea să predic și să-i încurajez pe credincioșii de acolo. Am părăsit localitatea cu lacrimi în ochi. Ce tablou sumbru!

La Ocna Șugatag am concelebrat cu fratele Istvan, parohul comunității romano-catolice din Ocna Șugatag.

În altă zi am vizitat Bârsana, o altă parohie greco-catolică, având o biserică frumoasă. La intrarea în Bârsana există niște chioșcuri unde am putut cumpăra un rozariu adus de la Ierusalim. Am întrebat-o pe vânzătoare ce reprezintă. „Este rozar sau cum se spune la dvs. mătănii”. Nu era catolică, ci ortodoxă.

Vineri m-am dus la Cămârzana unde s-a administrat sacramentul Ungerii bolnavilor sau Maslu. Am citit și eu una din cele șapte evanghelii după care a urmat o agapă frățească. Marea majoritate a preoților greco-catolici m-au vizitat de mai multe ori când eram în Austria. Având ei probleme de rezolvat în Germania și fiind pe traseul lor, m-au vizitat. Faptele bune nu se uită așa de ușor. La întoarcere am trecut prin Certeze, o localitate ieșită din comun. Casele sunt adevărate palate, se pare că au lucrat în străinătate încă de la începutul anilor 90.

Bineînțeles că nu am putut uita să vizitez Sapânța cu cimitirul vesel. Cimitirul și biserica au fost confiscate de noua conducere în anul 1948 și dăruite Bisericii Ortodoxe Române care nu permite nici măcar slujirea alternativă. Arhitectura bisericii în forma actuală nu corespunde stilului maramureșean, ea căpătând trăsături brâncovenești. Pe când Biserica Catolică din Italia, de exemplu, este extrem de generoasă față de Biserica Ortodoxă din România, oferindu-i posibilitatea de a celebra în bisericile italiene cele divine, în România este exact pe dos. Biserica Greco-Catolică, unită cu Roma n-a primit înapoi ceea ce i-a fost confiscat în 1948.

Am venit acasă cu bateriile încărcate mulțumind lui Dumnezeu pentru cele trăite în Maramureș.

Bacău, 17 mai 2016