luni, 19 septembrie 2011

Almanahul familiei creştine (XVIII). Parabola tatălui milostiv

Almanahul familiei creştine (XVIII): Parabola tatălui milostiv

După ce am început acest almanah cu sacramentul Căsătoriei, întemeierea familiei, copiii în viaţa de familie, prima Împărtăşanie a copiilor, trecem la o nouă etapă în viaţa de familie creştină catolică, şi anume familia vizavi de sacramentul Reconcilierii cu Tatăl ceresc.

În afară de Maica Domnului, toţi, fără excepţie, am păcătuit, ne-am îndreptat atenţia de la Creator spre creatură.

„Pentru tine ne-ai creat, Doamne, şi neliniştit va fi sufletul meu până nu se va odihni în tine”, spunea odinioară marele sfânt Augustin.

Venim de la Dumnezeu şi mergem spre el.

Dacă am greşit drumul, există posibilitatea de a-l găsi şi pentru aceasta taina Penitenţei, sacramentul Pocăinţei ne este de un real folos.

Pentru început să luăm parabola tatălui milostiv de la Luca 15,11-32 şi s-o analizăm în spirit mai realist:

- Oare nu protestează pe drept fiul cel mare?

Nu este drept, spune fiul cel mai mare, care a fost întotdeauna acasă. Chiar şi noi simţim acelaşi lucru. Căci ceea ce numim dreptate ca unitate de măsură este depăşită.

- Fiul cel tânăr

S-a săturat să stea acasă. Pleacă, se bucură de plăcerile vieţii, aruncă banii în dreapta şi în stânga şi nu se gândeşte la ziua de mâine. Însă la un moment dat se termină banii. Aşa-numiţii „prieteni” l-au părăsit. Îi merge totul ca pe dos. Nu mai găseşte nici o soluţie. Se hotărăşte să meargă acasă.

- Tatăl

Când îşi vede băiatul, reacţionează ca cineva care-şi iubeşte copilul la nesfârşit ca un tată: aleargă în întâmpinarea lui, îl îmbrăţişează, îi dă o haină nouă şi sărbătoreşte cu el bucuria întoarcerii. „Căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit”.

- Fiul mai mare

Tocmai asta îl enervează. Se simte înşelat, tratat cu nedreptate. El a fost totdeauna acasă, şi-a ajutat tatăl şi merita iubirea tatălui. Şi acum vine fratele, acest pierde-vară şi tatăl nu are nimic mai bun de făcut decât să-i taie viţelul cel îngrăşat. „Nu, tată, asta e cam mult, nu este drept... şi, dacă vreţi să sărbătoriţi, nu aveţi decât... dar fără mine”.

- Tatăl

Şi ce face tatăl? Abia terminase să-şi vadă băiatul întors din depărtări şi iată că, fără să vrea, omite pe fiul care a rămas afară. Iarăşi merge afară către fiul cel mare. Aude reproşurile lui. Îl roagă să se bucure şi să sărbătorească cu ei.

- Şi noi ?

Oare fiul cel mai mare acceptă invitaţia? Merge la petrecere? Nu putem şti. Parabola nu ne mai spune nimic. Ascultătorii lui Isus şi noi înşine parcă am intrat în parabolă. Suntem şi noi care au rămas acasă şi duc o viaţă ordonată şi care nu avem nici o datorie? Cum ne comportăm noi faţă de cei care au eşuat în viaţa lor sau care sunt înglodaţi în datorii? Poate găsim puterea necesară în a-i ajuta şi a ierta dacă ne cer iertare. Suntem în stare să petrecem cu ei, să ne bucurăm cu ei?

Da, iubirea lui Dumnezeu „nu este dreaptă”. Nu o putem cumpăra, ea ne este dăruită fără nici un merit din partea noastră.

Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu - oferte spre libertate, pentru a fi liberi

Citire din Vechiul Testament, Cartea Exodului 20,2-17.

Atunci zise Dumnezeu lui Moise:

Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul vostru care v-a scos din Egipt. Eu v-am scos din robie. De aceea : 1.

Ceilalţi zei

Să nu aveţi alţi zei afară de mine. Să nu faceţi imagini cu Dumnezeu care să fie asemenea vreunui chip din cer, de pe pământ sau în apă. Să nu vă faceţi dependenţi de ceva pe care alţii îl adoră ca pe zei. Căci eu, Iahve sunt veşnic.

În limbajul modern:

„Zeii de azi” au multe nume: succes, carieră, dominare, avuţie, hobby, frumuseţe... chiar ştiinţă, tehnică, superstiţie... Oare nu suntem fascinaţi până acolo încât ne aruncăm cu fruntea la pământ ? 2.

În numele lui Dumnezeu

Să nu spui numele lui Dumnezeu în zadar.

În limbajul modern:

În numele lui Dumnezeu oamenii abuzează zilnic de puterea lui. În numele lui Dumnezeu sunt purtate războaie, oamenii sunt asupriţi, este distrus mediul înconjurător. Însuşi Cristos a fost răstignit pe cruce în numele lui Dumnezeu. 3.

Sabatul - Duminica

Adu-ţi aminte de Sabat, sfinţeşte-l! Şase zile puteţi munci. Ziua a şaptea este zi de odihnă, este o zi sfinţită pentru Dumnezeu. În ziua aceea să nu munceşti, nici voi, nici copiii voştri, nici servitorii voştri, nici animalele voastre şi nici străinii care locuiesc la voi. Căci Dumnezeu a făcut în şase zile cerul, pământul şi marea. În ziua şaptea s-a odihnit. De aceea el a sfinţit Sabatul şi l-a declarat sfânt.

În limbajul modern :

Duminica îl eliberează pe om oboseală. Ziua odihnei, timp pentru Dumnezeu şi pentru alţii, a se bucura, a sărbători, a mulţumi, a savura prietenia lui Dumnezeu. 4.

Tânăr şi vârstnic.

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi ai grijă de ei, ca să trăieşti mult timp în ţara pe care ţi-o dă Dumnezeu.

În limbajul modern:

A fi în vârstă înseamnă de multe ori: rămas în urmă, izolat, încăpăţânat: a fi tânăr însemnă: a fi deschis, dinamic, bucuros de viaţă, modern. Voi, cei în vârstă, gândiţi-vă că şi voi aţi fost odată tineri! Voi, tinerilor: gândiţi-vă că şi voi veţi îmbătrâni odată! 5.

Aproapele.

Să nu ucizi !

În limbajul modern :

Această poruncă nu este numai împotriva uciderii, ci şi împotriva a tot ceea ce ameninţă viaţa unui om: foamea, boala, războiul şi sărăcia, dar şi invidia, răzbunarea. „Să iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. 6.

Fidelitatea

Fii fidel soţiei tale şi nu distruge iubirea altor oameni.

În limbajul modern:

Iubirea se manifestă în fidelitate. A rămâne fidel faţă de tine. Celorlalţi la fel: a avea încredere, a rămâne în dialog, a fi cinstit şi atent, a manifesta interes. 7.

Proprietate

Să nu furi.

În limbaj modern:

A fura înseamnă a exploata, a mă crampona de bunurile mele, a nu împărţi şi a nu dărui. 8.

Adevărul

Să nu spui minciuni la judecată împotriva altor oameni.

În limbaj modern:

Dimpotrivă: a fi cinstit a rămâne statornic în ceea sunt, spun şi fac. A fi cinstit înseamnă şi a lua atitudine când adevărul este lezat; a semăna încredere între oameni.

9 şi 10. Libertatea.

Să nu doreşti proprietatea şi soţia aproapelui tău.

În limbaj modern:

Nu numai comiterea adulterului, ci şi dorinţa de rupe căsătoria este împotriva lui Dumnezeu şi a omului. Nu numai furtul, ci şi dorinţa de a lua ceva de la alţii este inuman.

luni, 5 septembrie 2011

joi, 1 septembrie 2011

Almanahul familiei creştine (XVII). Prima Sfântă Împărtăşanie

Dragi părinţi,
Peste câteva săptămâni începem pregătirea copiilor pentru Prima Sfântă Împărtăşanie în comunitatea noastră. Şi copilul dumneavoastră este invitat. Sărbătoarea Primei sfinte Împărtăşanii trebuie să devină o zi de care copilul dumneavoastră îşi va aminti mult timp cu bucurie. În curând copilul dumneavoastră va primi împărtăşania în timpul sfintei Liturghii şi cu aceasta este primit pe deplin în comunitatea catolică şi ia parte la comuniunea cu Cristos. Aceasta vrem să sărbătorim împreună cu dumneavoastră şi cu întreaga noastră comunitate.
Ca şi anii trecuţi, unii din părinţi se vor întâlni împreună în grupe. Împreună vor încerca să înţeleagă sfânta Liturghie şi însemnătatea ei pentru viaţa noastră. Gândiţi-vă poate vreţi şi dumneavoastră să luaţi parte activă la o asemenea iniţiativă. Ca paroh, v-aş sprijini cu plăcere. Copilul dumneavoastră va învăţa că împărtăşania şi sfânta Liturghie sunt foarte importante pentru viaţă. De acest lucru îşi va da seama când va vedea că şi pentru părinţi înseamnă enorm participarea la sfintele taine.
Dumneavoastră, părinţii, sunteţi în această privinţă cei mai buni îndrumători. Nu aveţi voie să fiţi numai indicatoare care sunt pe marginea drumului, în sensul că spuneţi copiilor unde trebuie să se ducă. Atunci le puteţi fi de ajutor, când mergeţi împreună şi când îi însoţiţi pe drumul credinţei. De aceea, vă invit la oficiul parohial la nişte discuţii în această privinţă. La aceste discuţii putem decide cum se va desfăşura ceremonia Primei Sfinte Împărtăşanii în biserică, dar şi acasă la dumneavoastră. Mă bucur deja de această discuţie şi de cooperarea dumneavoastră şi vă doresc tot binele.
Al vostru paroh.
*
Câteva săptămâni înainte de sărbătoare
Să întreprindem ceva cu copiii. O plimbare de seară sau de noapte. Să trăim cu ei momentele serii, ale luminii şi întunericului, vizitarea unui loc mai pitoresc unde să putem admira panorama naturii, să facem cunoştinţă cu plantele.
Să povestim istorioare. Pot fi şi poveşti educative, istorioare chiar fictive, istorioare biblice sau despre vieţi de sfinţi.
Să lăsăm copiii să vorbească şi ei mai ales despre ce este important pentru el. Să luăm serios chiar şi lucrurile mici povestite de ei.
Să ne rugăm cu copii dimineaţa şi seara o scurtă rugăciune. Să-i obişnuim cu rugăciunea fără a le impune ceea ce nu ne place nouă. Sarea e necesară în bucate, dar nu excesiv de multă.
Copiii să deseneze sau să facă lucruri mici cu obiecte din natură.
Plimbându-ne cu ei, am putea celebra Calea Cruci cu explicarea staţiunilor respective în limbajul lor.
Să ne arătăm dărnicia faţă de alţii învăţând copii că este de datoria noastră să-i ajutăm pe alţii.
*
În ziua primirii sfintei Împărtăşanii
Cu cine sărbătorim acest eveniment? Invităm prietenii sau rudele noastre? Ce vom servi la masă? Sau poate servim masa împreună cu părintele paroh? Nu strică să facem fotografii care vor avea loc pe un DVD şi astfel se imortalizează evenimentul pentru totdeauna. E important şi cum vor fi îmbrăcaţi copiii. Tradiţia mai prevede şi folosirea unei lumânări care poate a fost folosită la Botez şi care va fi folosită şi la primirea Mirului. Este recomandabil ca ei să primească diferite cadouri: o carte, o Biblie, o cruce, ceva semnificativ şi simbolic.
*
Suntem musafirii tăi

Isuse,
m-ai invitat la masa ta.
Îţi mulţumesc pentru aceasta.
Însă nu m-ai invitat numai pe mine.
Am văzut mulţi oameni
la aceeaşi masă comună:
bătrâni şi tineri,
veseli şi trişti,
sănătoşi şi bolnavi,
bogaţi şi săraci.
Noi toţi suntem musafirii tăi.
Noi vrem să fim unul pentru altul,
pentru că tu ne iubeşti fără deosebire.

Hermine Konig