I. În drum spre cununie
Prima iubire - pentru fiecare altfel
Cândva apare iubirea dintre băiat şi fată, între bărbat şi femeie.
“Pentru Peter şi pentru mine a decurs repede şi ne-am dat seama că ne potrivim unul cu altul. Eu nu eram «decât» secretară până când părinţii lui au observat... Eu proveneam dintr-o familie modestă; tatăl lui conducea o firmă mare. Familia mea apostaziase, familia lui era destul de catolică... A fost un timp greu... Părinţii lui au făcut totul ca să ne despartă, dar noi am reuşit să ne căsătorim chiar la biserică”...
“Ne-am cunoscut la dans într-o discotecă. Ne-am întâlnit de mai multe ori. Cândva am remarcat că eram îndrăgostită de el. Când s-a întâmplat acest lucru. A fost cândva”.
“Noi ne cunoşteam deja din copilărie. Ne-am jucat împreună, ne-am dus împreună la şcoală mai târziu am dansat împreună dar nu sosise momentul. După câţiva ani ne-am întâlnit întâmplător. De abia atunci am nimerit lungimea de undă; ne-am dat seama că ne aparţinem reciproc şi că ne căsătorim împreună”.
“Nu mi-aş fi putut închipui că aş rămâne aşa de dependentă de Thomas. A plecat şi nu ştiu unde. Sunt aşa de singuratică. Câteodată vorbesc cu mine însămi şi încep să ţip. Îl iubesc totuşi! Nu cred că am terminat-o. Nimeni nu-l poate înlocui”.
Căile dragostei
Traseul nu este întotdeauna drept şi fără întreruperi. Pe parcurs ne întâlnim cu suişuri şi coborâşuri, urcuşuri şi căderi, câteodată curbe periculoase. Există şi rătăciri, ocolişuri câteodată chiar şi blocaje, dar totdeauna posibilităţi de a ieşire şi căi comune.
Legătura dintre doi oameni nu ca ceva gata făcut, ca ceva încheiat, definitivat. Ea nu cunoaşte pe loc repaus: dimpotrivă mişcare. Doi oameni pornesc la drum, sunt alături unul de celălalt. Drumul este ţelul - şi niciodată sfârşitul.
Fiecare generaţie trebuie să găsească drumul propriu. Nu este aşa de simplu; apar contradicţii şi semne de întrebare. A-şi lua rămas bun - a se despărţi - a se regăsi. În fiecare familie se întâmplă asemenea evenimente. Importantă este legătura dragostei.
EL, Dumnezeu a vorbit:
Nu este bine ca omul să fie singur,
vreau să-i fac un ajutor, un partener...
EL a trimis omului un somnifer ca să adoarmă
şi a luat o coastă şi a închis locul cu carne.
EL, Dumnezeu a făcut din coasta luată de la om femeia sa
şi a prezentat-o omului.
Omul spuse:
Ea este!
Carne din carnea mea!
Să se numească femeie
căci este luată din bărbat.
De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu femeia lui
şi amândoi vor fi Un Trup.
Amândoi însă, adică bărbatul şi femeia erau goi
şi nu se ruşinau.
Nu este bine ca omul să fie singur,
vreau să-i fac un ajutor, un partener...
EL a trimis omului un somnifer ca să adoarmă
şi a luat o coastă şi a închis locul cu carne.
EL, Dumnezeu a făcut din coasta luată de la om femeia sa
şi a prezentat-o omului.
Omul spuse:
Ea este!
Carne din carnea mea!
Să se numească femeie
căci este luată din bărbat.
De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu femeia lui
şi amândoi vor fi Un Trup.
Amândoi însă, adică bărbatul şi femeia erau goi
şi nu se ruşinau.
(Geneza 2,18.21-25 - după Martin Buber)
*
Partenerul potrivit...
"Pentru căsătorie nu este atât de important să găseşti partenerul potrivit, ci să fii partenerul potrivit". (Grecia)
A putea alege înseamnă a avea alternative: a tria - a cântări - a proba - a hotărî. La alegerea definitivă a partenerului nu este prea diferit. Experienţele din diferite parteneriate sunt “pietre de încercare” pentru o hotărâre definitivă: pentru ea, pentru el - şi nu pentru altcineva, pentru nimeni altcineva! Această promisiune pentru cineva presupune renunţarea la altcineva - acum şi în viitor. Odată ce s-a luat hotărârea ea poate să aducă linişte şi mulţumire.
Adam şi Eva se plimbau în paradis. “Mă iubeşti?” întreabă Adam cu gingăşie. Eva: “Dar pe cine în afară de tine?”
Părinţii văd alegerea copiilor lor cu alţi ochi: Oare lucrurile vor decurge bine? Poate face parte din familia noastră? Trebuie să fie neapărat această femeie, acest bărbat? Păcat că nu a reuşit să fie cu Thomas / cu Petra! Si noi ne obişnuisem deja cu ideea! Avem înţelegere vizavi de părinţi pentru asemenea întrebări. Dar nu ei, ci copiii lor s-au hotărât să meargă pe această cale. A nu se amesteca, a nu face reproşuri, a nu fi de partea propriului copil sunt fără îndoială provocări la adresa iubirii părinteşti.
Proverbe care se contrazic, dar exprimă multă înţelepciune. Citate despre iubire, fericire şi căsătorie
- “Dragostea se plăteşte cu dragoste, ceea ce rezultă în afară de aceasta sunt cuvinte goale”. (Spania)
- “Dragostea este un pahar care se sparge dacă cineva pune mâna cu nesiguranţă sau îl strânge prea tare”. (Rusia)
- “Chiar dacă bărbatul şi femeia dorm pe aceeaşi pernă au totuşi vise diferite”. (Mongolia)
- “Când ne căsătorim preluăm o scrisoare pecetluită al cărui conţinut îl aflăm când suntem in largul mării”. (Scoţia)
- “În dragoste se împreunează cerul şi pământul”. (Brazilia)
- “Dacă nu ne minunăm în faţa unui lucru care este minunat, acel lucru încetează să mai fie minunat”. (China)
- “Acolo unde plouă cu dragoste nu se mai doreşte umbrelă”. (Danemarca)
- “Dragostea se aseamănă cu un inel şi inelul nu are sfârşit”. (Japonia)
- “Zâmbetul transmis se întoarce la tine înapoi”. (India)
*
Sexualitate şi afecţiune - a iubi cu toate simţurile
Experienţe contradictorii
Sexualitatea poate ferici, împlini, uni pe oameni. Sexualitatea poate dezamăgi, exploata, umili, dezbina oameni. Aceste experienţe pozitive sau negative sunt trăite de către tineri pe “propria piele”. În nici o împrejurare a vieţii nu sunt atât de sensibili şi vulnerabili ca în dragoste, afecţiune, sexualitate.
Sexualitate
Sexualitatea ne arată cine suntem. Luăm în serios trupul şi simţurile noastre. Punem mult preţ pe înfăţişarea noastră pentru că aceasta ne dăruieşte prestanţă.
Sexualitatea contribuie la identitatea noastră. Ne simţim bine în pielea noastră, acasă în trupul nostru, ne ştim acceptaţi şi ne considerăm aşa cum suntem.
Legătură
Cine suntem cu adevărat aflăm de la alţii. Simţul, simţirea o aflăm dacă suntem în legătura cu altcineva. Cuvintele despre dragoste le auzim de la alţii: Te iubesc! Te iert! Mă încred în tine!
Sexualitatea generează legătură: a trăi omeneşte înseamnă a trăi în legătură cu oamenii.
“Noi putem spune puţin despre oamenii pe care-i iubim. Noi îi iubim pur şi simplu aşa cum sunt ei”. (Max Frisch)
Poartă-mă ca o pecete pe inima ta,
ca pe o pecete pe braţul tău !
Tare ca moartea este dragostea,
patima este tare ca Şeolul.
Ape mari nu au putere să stingă dragostea
şi fluvii revărsate nu pot s-o înece.
(Cântarea cântărilor 8,6-7)
Drumul lung spre căsătorie
Societatea de azi este foarte diferită de cea de ieri. Tinerii vor să fie independenţi total de familia lor, mulţi şi din cauza experienţelor triste trăite în familie. Mai întâi dragostea, apoi căsătoria, mai târziu familia. Tinerii trăiesc deja împreună fără certificat de cununie religioasă. O tânără mi-a povestit odată că prietenul ei o lasă dacă nu întreţine raporturi sexuale cu ea. Lumea este pătrunsă de mult individualism şi egoism. Mulţi tineri sunt dezorientaţi fără nici un ideal de viaţă. Ce să mai vorbim de droguri şi de alte surogate care le satisface ce-i drept pentru un timp pasiunile. Am întrebat pe tineri de ce nu se căsătoresc la biserică neavând nici o piedică. Răspunsurile au fost foarte diferite: poate mai târziu, încă nu suntem pregătiţi pentru a ne lega pe viaţă, e vine greu să promitem că ne vom respecta legământul etc.
Avantajele abstinenţei înainte de căsătorie
- Mai mult respect faţă de sine şi faţă de ceilalţi.
- Siguranţa că nu eşti căutat din motive sexuale.
- O fidelitate mai trainică în abilitatea partenerului de a se controla în relaţiile cu alţi oameni.
- Mai puţine griji referitor la sarcină, la controlul naşterilor, boli cu transmisie sexuală, trădare emoţională etc.
- Pacea minţii şi bucuria faptului că eşti ascultător faţă de Dumnezeu în acest domeniu al vieţii tale.
- O viaţă sexuală mai bună când vei fi căsătorit.
Postări
