marți, 29 iunie 2010

Prelegerea 10: Creştinul nemulţumit

Ciclul "Cunoaşte-te pe tine însuţi"

10. Creştinul nemulţumit

Mulţi creştini îşi duc crucea pe faţa lor. Se poate observa că nu sunt mulţumiţi de viaţa lor. Bineînţeles că există motive pentru ridurile de pe feţele lor, precum şi pentru expresia feţei.

Există persoane care nici nu pot altfel decât să gândească negativ. Ei îşi scutură capul deasupra supei până găsesc un fir de păr în ea. Oare este vorba de o invidie vizavi de oameni care au succes în viaţa lor?

Nu orice nemulţumire este distructivă. Fiind creştin, pot să mă declar mulţumit cu oarecare probleme sociale în lume; cu posibilităţile mele, pot îmbunătăţi anumite situaţii. Aici este nemulţumirea, chiar motorul pentru o corectură necesară. Isus nu s-a declarat niciodată mulţumit de situaţia din vremea sa. El nu a fost cârtitor, cicălitor.

Cine nu este niciodată mulţumit, nu ajunge niciodată la pace. El va căuta motive pentru a-şi justifica nemulţumirea.

Cine reuşeşte să aşeze ceea ce nu se poate schimba şi să se concentreze asupra pozitivului, poate să răsufle uşurat. El se pune cu rugăciunea deasupra poziţiei de cerşetor la cel care mulţumeşte Domnului şi astfel reuşeşte să guste pacea internă.

*

Lamentaţiile unui nemulţumit

Doamne, cred că te vei irita la ceea ce vreau să-ţi povestesc. Ieri seara, capelanul a vorbit despre necesitatea de a-ţi fi mereu recunoscător indiferent ce s-ar întâmpla. E ceva bun şi frumos, dar oare nu găseşti că e cam deplasată această idee? Să fiu recunoscător chiar şi la durere?

De exemplu, soacră-mea: Ea locuieşte cu noi, niciodată nu e mulţumită, are tendinţe de a domina, este încăpăţânată etc. Pentru ea, supa este prea fierbinte, cafeaua prea tare. Copilăria ei a fost catastrofală, ca şi a mea. Şi pentru asta să fiu recunoscător?

Iubite Doamne! Nici nu mă mir că sunt bolnav din această cauză. Psihologul meu îmi zice că înghit prea multă nervozitate; ar trebui să vad mai bine ceea ce este pozitiv. Dar unde este pozitivul? În casă domină nemulţumirea, am informat despre aceasta şi capelanul nostru. Şi ce crezi că mi-a spus? Să am răbdare, să fiu exemplu etc... etc. Dar el habar nu are. Se vede că nu este căsătorit. Poate că nu trebuia să mă căsătoresc. Asta e. Şi aşa astăzi fiecare al doilea sau al treilea este single. Astea voiam să-ţi povestesc, Doamne. Nu aş dori să fiu nerecunoscător, dar asta nu depinde de mine. Sau?

*

NEMULŢUMIREA a fost caracteristica poporului lui Israel în istoria sa. Şi chiar la farisei şi câteodată la ucenicii lui Isus. Însă aceasta are diferite rădăcini: Israelul refuză jugul roman şi caută un eliberator politic. Evreii sunt nemulţumiţi de călcarea sabatului de către Isus şi ale altor legi cultice. Apostolii nu sunt de acord cu calea suferinţei lui Isus şi cu eşuarea lui. Atâta timp cât nemulţumirea este un motor de a îndepărta nedreptatea, se bucură de aprobarea lui Dumnezeu.

În Sfânta Scriptură vom găsi un ajutor de nepreţuit pentru creştinul nemulţumit: Matei 7,1-5 şi Exodul 15,22-26.

miercuri, 23 iunie 2010

Însemnări de concediu (I)

Însemnări de concediu (I)
Anul acesta (2010) am renunţat de a merge în concediu în România. Într-un timp relativ scurt au trecut în veşnicie cei mai dragi cu excepţia unei surori care nu peste mult timp va fi octogenară. Prima parte a concediului o voi petrece la Roma, “caput mundi” cum mai e denumită de mulţi admiratori. Prima vizită am făcut-o în aprilie 1989 fără paşaport românesc, având asupra mea un document de călătorie eliberat de Crucea Roşie. Până în anul 1989 am cerut de multe ori să călătoresc, dar în zadar. Am fost respins sistematic, nefăcând parte din categoria celor favorizaţi, deci neprimind acea “viză simplă”. A putea călători în străinătate era considerat drept un favor şi deci nu un drept consfinţit nu numai de Convenţia de la Geneva, ci şi de bunul simţ şi omenie. Printre altele, am încercat să merg în vizită la Cernăuţi, care era la doi paşi de Rădăuţi. Nimic...
Regretatul papă Ioan Paul al II-lea a introdus în tradiţia Bisericii Catolice să consacre o perioadă sau chiar un an unui eveniment. Bunăoară am avut parte de Anul Paulin, Anul Sfintei Scripturi, iar în ultima parte de Anul Sfintei Preoţii, atrăgând atenţia asupra sfântului paroh de Ars Ioan Maria Vianney, iar ultima săptămână a anului încheia acest an în care s-au ţinut atâtea prelegeri despre marea taină a preoţiei. S-au celebrat atâtea sfinte Liturghii solemne în care lumea s-a rugat pentru creşterea vocaţiilor sacerdotale. Episcopia de St. Polten în care lucrez din ianuarie 1989 a organizat cu acest prilej o călătorie pentru întâlnirea internaţională a preoţilor catolici. Surpriza a fost mare întâlnindu-ne vineri peste 15.000 de preoţi din peste 100 de ţări. Dieceza mea a participat prin cei doi episcopi, vicar general, decani etc. şi alţi 26 de preoţi. Luni dimineaţa am plecat cu colegul din oraşul vecin pe la ora 4 şi am reuşit să ajungem la timp la Viena unde am îndeplinit formalităţile cerute. Ajunşi la aeroportul din Roma am remarcat deja prezenţa multor clerici catolici. La ridicarea bagajelor am avut posibilitatea de a discuta cu un preot-călugăr din Camerun îmbrăcat într-o reverendă de culoare galbenă. Nu am pus întrebări inoportune, gândindu-mă la acea unitate în diversitate, la faptul că Biserica Catolică este destul de pestriţă, având popoare diferite, mentalităţi tot atât de diferite, culoarea pielii neavând nici o relevanţă. Biserica îşi merită titlul consfinţit la Conciliul Ecumenic de la Niceea: “Cred într-una, sfântă, catolică şi apostolică Biserică”. Care a rămas până în zilele noastre. E adevărat că, pe parcurs, s-au făcut modificări. Nu ştiu dacă au fost legitime.
Am ajuns la hotelul de pe Via Aurelia, iar pentru după-amiază programul prevedea celebrarea Liturghiei în biserica rezervată vorbitorilor de limbă germană, “Santa Maria dell Anima”. Intrând în biserică, am auzit recitându-se rozariul în limba germană de către vreo 10 călugăriţe care sunt de origine română.
A doua zi ne-am dus la Subiaco, la o mănăstire clădită pe peretele stâncii unde sfântul Benedict de Nursia a petrecut trei ani de viaţă, în jurul anului 500. După ce am celebrat sfânta Liturghie, am venit la Roma. Având ceva timp liber, m-am deplasat la Colegiul “Pio Romeno”, unde mă aştepta un confrate de rit bizantin. M-am bucurat auzind că vineri va fi prezent la întâlnirea cu Sfântul Părinte şi un episcop român de rit bizantin. Colegiul “Pio Romeno” aparţine Congregaţiei Bisericilor Orientale, dar este folosit pentru sprijinirea preoţilor catolici de rit bizantin din România.
Următoarea zi am petrecut-o în bună parte la Bazilica “San Paolo fuori le Mura” - Bazilica “Sfântul Paul în afara zidurilor”. Ea a fost construită în timpul împăratului Constantin şi sfinţită în anul 324. Clădită pe mormântul sfântului apostol Paul, este de o măreţie impunătoare. Meditaţia ne-a fost oferită de cardinalul de Köln, Joachim Meisner.
Următoarea zi ne-am întâlnit tot în aceeaşi bazilică. Bucuria a fost mai mare cu cât am revăzut câţiva confraţi din Dieceza de Iaşi. După Liturghie, am discutat cu mai mulţi confraţi din Olanda, Germania, China, Ungaria, Vietnam, Polonia, Kenia şi cu arhiepiscopul din Kinshasa (Zair).
Au fost pentru mine zile fructuoase şi m-am întors bogat sufleteşte şi astfel cu bateriile încărcate am revenit acasă pentru a-mi continua activitatea. Aştept şi partea a doua a concediului.

marți, 8 iunie 2010

Monografii (XII). Judeţul Călăraşi

Judeţul Călăraşi

1. Parohia romano-catolică Călăraşi “Vizita sf. Fecioare la Elisabeta”

Adresa: Str. Independenţei nr. 88; 910029 Călăraşi; tel. 0242/311833

Statistică: 55 familii cu 157 de romano-catolici

Parohia a luat fiinţă în anul 1990. Deja din anul 1980 s-a început celebrarea sfintei Liturghii de preotul care venea de la Buzău o dată pe lună şi celebra în diferite locuri prin casele enoriaşilor. Biserica a fost consacrată în anul 2006. Majoritatea credincioşilor provin din Dieceza de Iaşi.

Prelegerea 9: Creştinul fricos

Ciclul "Cunoaşte-te pe tine însuţi"

9. Creştinul fricos

Teama are multe feţe. Fiecare dintre noi are un mod aparte de a o ascunde, de exemplu, sub masca unui râs permanent care totuşi rămâne la suprafaţă; în spatele reacţiilor agresive, câteodată sarcastice cu remarci ironice se ascund răni adânci. Chiar şi tăcerea devine expresia fricii şi a nesiguranţei.

Mulţi creştini, din cauza fricii, sunt între Scylla şi Carybda. Alţii trăiesc cu teana că nu pot să demonstreze ca sunt talentaţi. Le e frică să nu eşueze.

De altfel, citim în Biblie de 365 de ori: Nu vă temeţi! Este o chemare eliberatoare, chiar dacă vine în împrejurări dureroase. Dumnezeu nu produce teamă. Din păcate, sunt creştini care abuzează de el, făcându-l mijloc de ameninţare pentru a-l face docil pe semenul său: “Este un ochi care vede toate, chiar şi noaptea”. În faţa acestei pedagogii nu mă mir când un băieţel se roagă astfel: “Doamne, ştiu că eşti aspru şi vezi toate. Te rog, uită-te un minut în altă parte: îţi promit să nu fac nimic rău”.

*

Lamentaţia unui fricos

Este destul de greu, Doamne, să ascund simţămintele sale. Nu pot să fac aşa cum procedezi cu simţămintele tale; adică să recunosc că mi-e frică sau să plâng în faţa oamenilor. Mai bine îmi muşc limba.

Da, aş vrea să arăt slăbiciunile mele, dar ce vor spune alţii despre mine? M-ar taxa drept prost. Ştiu că tu eşti Fiul lui Dumnezeu, asta e cu totul altceva. Eu sunt numai fiul unui învăţător. Nu pot să ies din pielea mea, mă-nţelegi?

Ultima săptămână m-am rănit la fotbal şi greu am suportat suferinţele. Doctorul mi-a spus că trece repede. Săptămâna viitoare vreau să joc din nou, ar fi ridicol să mă dau bolnav. Vezi, Doamne, că eu port crucea cu eroism?!

Am început şi cursul de box, ce părere ai? Acum sunt tratat cu respect de către alţii.

Prietena mea vrea să încheie cu mine, asta mă doare, Doamne. Daca aş şti ce are împotriva mea... Nu îndrăznesc s-o întreb. Poate că vrea mai mult decât îi pot da. Poate că nu sunt tare.

Acum trebuie să plec. Începe ora de box.

*

Don Camillo vorbeşte cu Isus

CAMILLO: I-am demonstrat domnului Combatti cine sunt eu; trebuie ştie pentru totdeauna că nu poate să facă cu mine ce vrea.

ISUS: Tu ai putut să-i câştigi încrederea?

CAMILLO: Doamne, tu mă-nţelegi greşit. El m-a jignit, m-a înjosit în public. Nu pot rămâne indiferent.

ISUS: Lui îi e frică, Camillo.

CAMILLO: Frică? El m-a jignit pe mine, slujitorul tău.

ISUS: Te-ai întrebat de ce a făcut-o?

CAMILLO: Nu e greu de ghicit. Voia să arate în faţa oamenilor că nu-i e frică de mine.

ISUS: Nu crezi că şi tu, având aceleaşi motive, ţi-e frică să arăţi în faţa lor că eşti slab şi sensibil?

CAMILLO: Doamne, chiar crezi aşa ceva? Poate că ai dreptate. Dar nu vreau să apar ca un prost. Nu este oare dreptul meu să mă apăr?

ISUS: Cu ce drept?

CAMILLO: Iartă-mă, Doamne, nu am reflectat mai mult!

ISUS: Bine, Camillo. Cere-ţi scuze de la domnul Combatti!

CAMILLO: O fac, Doamne, după ce-şi cere el scuze de la mine!

ISUS: Încă ţi-e frică, Camillo?

CAMILLO: De ce anume, Doamne?

ISUS: Ca să fii înjosit.

CAMILLO: Da, Doamne. El mi-a produs suferinţă.

ISUS: Iartă-l, Camillo. Şi nu uita: Cine vrea să mă urmeze, să fie sluga tuturor! Nu vrei să faci asta pentru mine?

CAMILLO: Da, Doamne, pentru tine fac totul.

ISUS: Mulţumesc, Doamne.

*

CINE E FRICOS are o situaţie grea în societate. Căutaţi sunt cei puternici. Şi cu cât mai slab este unul, cu atât mai tare poate să acţioneze. Teama poate paraliza; dar ea poate să trezească energie şi să motiveze mersul înainte. Noi, creştinii, nu avem nici un motiv să avem frică existenţială, pentru că ştim că Dumnezeu nu ne părăseşte. În practică e mai uşor de zis decât de făcut: Isus a transpirat aproape sânge în faţa fricii de moarte. Există o formă de teamă care poate să-l facă pe om vinovat şi anume când el se hotărăşte pentru pasivitate şi resemnare. Aici nu e vorba de depresie, ci de o comoditate voită. Pentru a înţelege mai bine, vă propun spre lecturare trei pericope din Sfânta Scriptură care ne ilustrează cele trei feluri de teamă.

1. Matei 25,24-30;

2. Matei 14,22-27

şi

3. Matei 8,23-27.

joi, 3 iunie 2010

Monografii (XI): Judeţul Caraş-Severin

Judeţul Caraş-Severin

Parohiile romano-catolice din acest judeţ aparţin Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara; cele greco-catolice de Eparhia Greco-Catolică de Lugoj.

1. Parohia romano-catolică Anina „Preasf. Inimă a lui Isus”
Adresa: Str. Stadionului nr. 4; 325100 Anina; tel. 0255/240196
Biserica construită în stil neoclasic datează din anul 1901.

2. Parohia romano-catolică Băile Herculane „Adormirea Maicii Domnului”
Adresa: Str. Liliacului nr. 2; 325200 Băile Herculane; tel. 0255/560585
Biserica construită în stil neoclasic datează din anul 1938.

3. Parohia greco-catolică Băuţar „Sf. Proroc Ilie”
Adresa. 327015 Băuţarul de Jos; tel. 0255/524833

4. Parohia greco-catolică Bocşa Montană
Adresa: 325300 Bocşa Montană

5. Parohia romano-catolică Bocşa Montană „Neprihănita Zămislire”
Adresa: Str. Teilor nr. 6; 325300 Bocşa Montană; tel. 0255/555464
Statistică: 19.023 locuitori
Prima atestare documentară datează din anul 1437. În 1472 se numea Bakcsa. Oraşul are o istorie zbuciumată, fiind ocupat pe rând de turci şi austrieci. Biserica construită în stil baroc datează din anul 1723.

6. Parohia greco-catolică Bucova „Sf. Dumitru”
Adresa: Str. Haţegului nr. 40; 327017 Bucova; tel. 0255/524833
Biserica este nouă (2004).

7. Parohia greco-catolică Caransebeş „Sf. Dumitru”
Adresa: 325400 Caransebeş
Prima sfântă Liturghie în biserică s-a celebrat în anul 2004.

8. Parohia romano-catolică Caransebeş „Neprihănita Zămislire”
Adresa: Str. Mihai Viteazu nr. 22; 325400 Caransebeş; tel. 0255/512902
Statistică: 28.301 locuitori (2002)
În anul 1365 Ioan al V-lea Paleologul, în drum spre Buda, este primit cu mare fast în acest oraş. În anul 1424 regele Sigismund aminteşte de „castro nostro Sebesiensi”. Vlad Dracul devastează oraşul în anul 1432. Iancu de Hunedoara poposeşte pe 18 octombrie 1447. Vreme de 30 de ani a fost sub stăpânire turcească. În anul 1688 împăratul Leopold eliberează oraşul. Printr-un decret Maria Tereza înfiinţează unităţi militare pentru paza graniţelor. După armistiţiul de la Belgrad semnat în octombrie 1918 întreg Banatul a fost ocupat de armata sârbă. În ianuarie 1919 sârbii s-au retras, locul lor fiind luat de armata franceză, iar din 28 iulie 1919 întregul Banat intră sub administraţia română deci şi Caransebeşul. Biserica franciscană a fost construită în anul 1733.

9. Parohia romano-catolică Caraşova „Adormirea Maicii Domnului”
Adresa: 327065 Caraşova nr. 272; tel. 0255/232047
Documentar este atestat în anul 1333 sub numele de Karasow. În 1333 aici se afla sediul unui protopopiat catolic care încetează în anul 1537. În 1860 devine din nou protopopiat până în anul 1913. În anul 1716 aici se afla o biserică şi o mănăstire. Până în anul 1990 populaţia se consideră craşoveni, iar limba vorbită fiind un dialect sârbo-croat. Unii se declară croaţi. Biserica este construită în 1726, a suferit transformări în 1822 şi a fost renovată în anul 2007.

10. Parohia romano-catolică Clocotici „Sf. Ap. Filip şi Iacob”
Adresa: 327256 Clocotici nr. 180; tel. 0255/255588
Biserica datează din anul 1846.

11. Parohia romano-catolică Gârnic „Sf. Ioan Nepomuk”
Adresa: 327125 Gârnic nr. 75;
Biserica datează din anul 1857.

12. Parohia greco-catolică Ilidia „Pogorârea Sfântului Spirit”
Adresa: 327076 Ilidia
Prima sfântă Liturghie într-o biserică s-a celebrat în anul 1998.

13. Parohia romano-catolică Lupac „Sf. Ap. Matei”
Adresa: 327255 Lupac, nr. 53; tel. 0255/233708
Biserica datează din anul 1844.

14. Parohia romano-catolică Moldova Nouă „Sf. Ioan Botezătorul”
Adresa: Str. N. Bălcescu nr. 4; 325500 Moldova Nouă; tel. 0255/541915
Statistică: 13.000 locuitori.
Prima atestare documentară datează în jurul anului 1600. Aici se aflat cetatea Dacia Mudava lângă care romanii au construit un castru. Între timp au venit şi colonişti cehi în exploatările forestiere.

15. Parohia greco-catolică Oraviţa
Adresa: 325600 Oraviţa

16. Parohia romano-catolică Oraviţa „Înălţarea Sfintei Cruci”
Adresa: 325600 Oraviţa.
Biserica datează din anul 1732.

17. Parohia greco-catolică Oţelu Roşu „Învierea Domnului”
Adresa: 325700 Oţelu Roşu
Sfânta Liturghie se celebrează în biserică din anul 2004.

18. Parohia romano-catolică Oţelu Roşu „Sf. Anton de Padova”
Adresa: Str. Republicii 16/A; 325700 Oţelu Roşu; tel. 0255/530881
Biserica datează din anul 1940.

19. Parohia greco-catolică Reşiţa
Adresa: 320153 Reşiţa; tel. 0255/213626
Statistică: 1.685 greco-catolici
În această parohie se va naşte în anul 1875 viitorul episcop dr. Valeriu Traian Frenţiu, crunt persecutat de fostul regim comunist. Moare la 11 iunie 1952 fiind îngropat în cimitirul evreiesc din Sighet.

20. Parohia romano-catolică Reşiţa I „Sf. Fecioară a Zăpezii”
Adresa: Str. Traian Lalescu nr. 34; 325050 Reşiţa; tel. 0255/214260

21. Parohia romano-catolică Reşiţa II „Preasfânta Treime”
Adresa: Aleea Herculane nr. 5; 320154 Reşiţa; tel. 0255/227400
Statistică: 83.985 locuitori (2002)
Menţionarea documentară din anul 1673 sub numele de Reszinitza a căror locuitori plăteau impozite către paşalâcul Timişoarei. Odată cu apariţia uzinelor începe şi colonizarea cu 70 de familii din Steiermark, Karnten şi Oberosterreich din Austria. Biserica datează din anii 1993-2004.

22. Parohia greco-catolică Scăiuş „Adormirea Maicii Domnului”
Adresa: Str. Principală nr. 170; 327204 Scăiuş
Localitatea este datată istoric din sec. al XVII-lea, populaţia majoritară era cu slovaci, cehi, români şi ulterior ucraineni. După Al Doilea Război Mondial populaţia slovacă şi cehă a plecat masiv mutându-se în Slovacia la Homotov. În prezent sunt 15 familii romano-catolice păstorite de Parohia Lugoj. Slujbele se ţin într-o capelă. În altă capelă greco-catolică, datând din anul 1872, se celebrează în ritul bizantin, capela fiind sanctuar marian al Eparhiei de Lugoj. Cu mari eforturi s-a putut construi şi casa parohială. În capelă se află o icoana făcătoare de minuni.

23. Parohia greco-catolică Secăşeni
Adresa: 327397 Secăşeni

24. Parohia romano-catolică Slatina Timiş „Vizita Sfintei Fecioare la Elisabeta”
Adresa: Str. Principală nr. 199; 327300 Slatina Timiş;
Biserica construită în stil baroc este ctitorie a împărătesei Maria Tereza drept mulţumire pentru eliberarea fiului ei din mâna haiducilor (lotrilor). A fost renovată în anul 2006. Populaţia este origine română ca şi cei de religie ortodoxă.

25. Parohia greco-catolică Târnova
Adresa: 327385 Târnova

26. Parohia greco-catolică Ticvaniul Mare
Adresa: 327395 Ticvaniul Mare

27. Parohia greco-catolică Vărădia „Adormirea Maicii Domnului”
Adresa. 327420 Vărădia
Se slujeşte în biserică începând cu anul 2002.

28. Parohia greco-catolică Vermeş
Adresa: 327425 Vermeş.